85 de ani de la raptul Basarabiei, una dintre cele mai mari tragedii ale neamului românesc

Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, ministrul de Externe al URSS, Veaceslav Molotov, îi remitea ambasadorului român la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum în care erau inserate afirmaţii ce denaturau adevărul istoric.

Documentul preciza că, în anul 1918, ”România, folosindu-se de slăbiciunile militare ale Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia”.

Se afirma, totodată, că retrocedarea Moldovei dintre Prut şi Nistru este legată de chestiunea ”transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţie este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea de limbă şi compoziţie naţională”.

Un astfel de act, potrivit autorităţilor sovietice, ”ar fi cu atât mai just, cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar reprezenta un miiloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia”.

Ambasadorul Davidescu a trimis o telegramă cu ultimatumul sovietic în dimineața zilei de 27 iunie. Imediat, Regele Carol al II-lea ordonă mobilizarea generală a armatei române și cere sprijin militar din partea Turciei, Greciei și Iugoslaviei. În urma răspunsurilor negative primite, precum și a ”sfaturilor” Germaniei naziste și Italiei fasciste să cedeze teritoriile fără luptă, Bucureștiul înțelege că a rămas singur în fața invadatorilor sovietici.

România a transmis guvernului sovietic că sunt necesare ”negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme”, însă URSS trimite o nouă notă ultimativă, prin care cere supunere absolută și acceptarea necondiționată, fără negocieri, a condițiilor impuse, adică evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei, în decurs de patru zile.

A doua zi, guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu a acceptat ultimatumul sovietic și ordonă retragerea din Basarabia și nordul Bucovinei, în conformitate cu decizia Consiliului de Coroană din noaptea de 27- 28 iunie 1940. Ca urmare, toate instalațiile militare au fost cedate fără a fi distruse și fără a se trage un singur foc de armă, armata română având ordin să nu răspundă niciunei provocări.

Peste 200 de mii de locuitori de toate etniile s-au refugiat în România în cele câteva zile care au urmat după 28 iunie.

Anexarea Basarabiei a fost urmată de fondarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pe 2 august 1940. Întrucât majoritatea etnică românească din Basarabia era alcătuită din țărani, iar această clasă era vizată de măsurile de teroare, represiunea capătă, în mod indirect, un pronunțat caracter antiromânesc.

Urmează trei operațiuni de deportări, foametea organizată din 1946-47, represiuni împotriva bisericii și a intelectualității și măsuri sporite pentru implementarea ideologiei false moldoveniste, prin care puterea sovietică își propunea să separe populația dintre Prut și Nistru de restul poporului român.