Iulian Chifu // 7 propuneri novatoare pentru Securitatea României

Spre deosebire de documentul de acum 5 ani, contextul internațional și lumea s-a schimbat dramatic, incluzând pandemia, războiul de agresiune pe scară largă al Rusiei în Europa, revenirea politicii de putere și a politicii de Mare Putere în prim planul relațiilor internaționale, care înlocuiesc tot mai mult lumea bazată pe reguli - utilizată doar ca bază de legitimare a acțiunilor realismului dur și pur. Am văzut revenirea în prim plan a păcii cu forța sau în forță, pacea prin constrângere, spre detrimentul păcii juste și durabile. Apoi apariția și transformarea prin mercantilizarea relațiilor internaționale, fenomen marcat de utilizarea afacerilor și gândirii în profituri în chestiuni ce țin de pace și război, respectiv profituri din postura de mare putere, din garanții de securitate și prezență militară pe teren, așa cum am văzut extragerea de profituri din postura de mediator în forță în conflictele internaționale. Desigur un context ar fi mult mai larg, pentru a surprinde trendurile actuale, dar vom folosi acest crochiu pentru a prezenta 7 propuneri novatoare pentru Securitatea României, într-o formă novatoare, creativă și adaptată la realitatea actuală ce se poate decanta în formula finală a documentului și în elementele particulare ale responsabilităților instituționale.

1. Războiul cu spectru larg(Full spectrum warfare)

Prima modificare de substanță este acceptarea conceptului de război cu spectru larg și faptul că ofensiva, agresiunea rusă se desfășoară constant, de ani de zile, și că, în cazul Ucrainei, primul război de secol 21, o vedem în derulare. Moscova utilizează planificarea integrată și metode și instrumente multiple din tot spectrul, de la cele kinetice clasice, la cele hibride, atacuri de securitatea energetică, subversiune, spionaj, până la elementele de război informațional și cognitiv. Documentația specifică a fost deja publicată de noi în Gândirea Militară Românească (https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2025/2/CHIFU%2C%20GRIGORE.pdf) și presupune nevoia de abordare, decriptare și reacție integrată care să vizeze planificarea integrată a apărării în acest caz, care excede dimensiunea militară, ba chiar și pe cea inter-instituțională(whole of the government)și merge chiar mai departe de cea care implică, deopotrivă, societatea și cetățenii(whole of the society). Menținerea la nivelul războiului hibrid arată, încă, sărăcie de înțeles și lipsă de capacități adecvate de răspuns.

Fundamentul pentru a îmbrățișa această abordare e multiplu: mai întâi, pentru că abordarea războiului din Ucraina demonstrează faptul că Rusia utilizează acest război. Ne-o demonstrează pe larg GFS – Global Strategic Foreseight și prezentarea în panelul de la Kiev Security Forum; apoi este vorba despre declarațiile asumate ale responsabilului administrației Președinției ruse pentru Ucraina(și Republica Moldova), Serghei Kirienko, care l-a înlocuit pe veteranul Dmitri Kozak(cel care a propus pacea în Ucraina față de prelungirea războiului și a fost marginalizat): acesta susține că, spre deosebire de războaiele convenționale care pot lua sfârșit, confruntarea în spațiul informațional va fi permanentă, motiv pentru care rolul presei pro-Kremlin, de dezinformare, precum și acțiunile războiului cognitiv-informațional devin tot mai importante. În iulie, Dmitri Peskov explicase introducerea cenzurii militare prin necesitatea de a contracara campaniile media care, potrivit Moscovei, urmăresc discreditarea Rusiei. (https://www.agents.media/kreml-predupredil-o-vechnoj-informatsionnoj-vojne-s-zapadom-na-vremya-kotoroj-vveli-voennuyu-tsenzuru/).

Aceste date trebuie să fie și un avertisment pentru România, cu atât mai mult cu cât am trecut deja printr-un experiment în noiembrie, acela al tentativei de preluare ostilă a funcției supreme în stat, cea de președinte, printr-o acțiune a propagandei de gherilă pe Tik Tok și rețelele sociale din partea Rusiei și a altor entități non statale. Desigur, nimeni nu neagă vulnerabilitățile pe care țara noastră și le-a creat singură și care reprezintă, 80% din motivația impactului acțiunii ruse, care a profitat de vulnerabilitatea manevrării imorale a voturilor pentru a dirija turul doi al alegerilor prezidențiale și a-l seta în favoarea unui anumit concurent și care s-a soldat cu rezultatele cu care se confruntă orice ucenic vrăjitor. Acest fapt, combinat cu acțiuni ale grupurilor de presiune din interior, cu forța de antrenare a unei mase de manevră largă, rezultat al eșecurilor politicilor din educație și lipsa de leadership politic în criză, au dus la situația care a demonstrat posibilitățile acestui război cu spectru larg asupra României și a lipsei de instrumente eficiente de contracarare, în primul rând cele legate de credibilitatea conducerii statului și forța de a angaja toate resursele societății în apărarea hibridă față de un asemenea atac la adresa democrației, stabilității, alegerilor și statului de drept.

2. Amenințări, riscuri, vulnerabilități și pericole

România a funcționat întotdeauna pe baza conceptelor din studiile de securitate care erau definite de triada amenințări-riscuri-vulnerabilități. Desigur, formula este clasică și are drept alternativă, la acest moment, varianta provocări / amenințări. Dacă încadrarea originară e corectă, totuși ea nu mai este de actualitate atunci când ai un război la frontiere, respectiv războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, și amenințări directe proferate la diverse momente și formulate împotriva României de către Rusia – Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al Kremlinului, în mai mică măsură, Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, cel mai des, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate – nu atât de des, dar cu cele mai acide abordări – Serghei Lavrov, Ministrul rus de Externe, sau atunci când ai avut acțiuni ofensive din spectrul războiului hibrid sau, mai nou, al războiului cu spectru larg – agresiunea cu prilejul ingerinței în alegerile prezidențiale. Dacă mai adăugăm și acțiunile împotriva intereselor românești în Republica Moldova sau chiar în Ucraina, avem imaginea completă de ce nu este de ajuns abordarea actuală și avem nevoie să adăugăm un termen nou: pericolele la adresa României.

În ceea ce privește amenințările ruse la adresa țării noastre, cele vocale, pronunțate explicit, să reamintim câteva:

Vladimir Putin: România și Bulgaria au contribuit la tensiunile care au dus la războiul din Ucraina.

Un documentar propagandistic difuzat de televiziunea de stat din Rusia reia declarațiile lui Vladimir Putin de la Conferința de Securitate de la Munchen, din 2007, în care acesta acuza extinderea NATO și amplasarea de baze militare ale alianței pe teritoriile României și Bulgariei. Contextul în care este plasată declarația e legat de războiul din Ucraina și sugerează ce cele două țări au contribuit la tensiunile care au dus la conflict. Documentarul difuzat de televiziunea Rossiya-1 este realizat de propagandistul Pavel Zarubin, scrie Meduza, și e intitulat „Rusia. Kremlinul. Putin. 25 de ani”. În filmul de 90 de minute, Putin justifică anexarea Crimeei de către Rusia și invazia pe scară largă a Ucrainei, critică „valorile occidentale”, meditează la cine l-ar putea înlocui într-o zi și spune că „speră” că nu va trebui să folosească arme nucleare.

Dmitri Peskov: "Suntem atenţi la România şi Bulgaria"

"Desigur, prezenţa concentrată a navelor NATO - acordăm atenţie Bulgariei şi României, statele de coastă care sunt membre ale alianţei (NATO) - desigur că aceasta reprezintă o ameninţare suplimentară pentru Federaţia Rusă, mai ales în situaţia actuală", având în vedere implicarea mai directă a statelor NATO în conflictul din jurul Ucrainei, a declarat Peskov reporterilor, citat de Reuters.

„Europenii au vrut să ne învețe despre democrație, așa că au început să-l critice tot timpul pe Putin. Cine a dat lecțiile? România, Franța, Moldova! În România, un candidat câștigă alegerile prezidențiale, dar e obligatoriu să fie un candidat prost în măsura în care e dispus să discute cu Rusia. Ca urmare, este înlăturat. Cine a condamnat România pentru asta?”

Serghei Lavrov: Politicieni din România au pretenții teritoriale față de Ucraina

Mai multe țări din Uniunea Europeană, în special România, încep să spună că au pretenții asupra teritoriului ucrainean, a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov. „Există astfel de discuții”, a declarat Lavrov, conform agenției ruse de stat TASS.„Și politicienii români au vorbit despre acest lucru nu cu mult timp în urmă”, a mai spus ministrul rus de Externe.

Lavrov susține că autoritățile române l-au exclus pe Călin Georgescu din cursa electorală, în ciuda unei decizii favorabile a Curții Constituționale. „S-a stabilit ca, în România, Călin Georgescu să nu candideze la președinție, în ciuda faptului că Curtea Constituțională a țării a înlăturat orice suspiciune referitoare la el. Cu toate acestea, Biroul Electoral Central a declarat: „Nu ne pasă de Curtea Constituțională; Președintele ne-a ordonat să nu-i permitem acestuia să continue, pentru că nu îl denunță pe Vladimir Putin și Rusia”, a declarat Lavrov într-un interviu pentru Vesti

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, afirmă că regiunea separatistă transnistreană trebuie să aibă drept de autodeterminare, dacă Republica Moldova renunţă la neutralitate sau decide să se unească cu România

Dmitri Medvedev: „Românii, după cum știți, nu sunt o națiune, ci un mod de viață”.

Medvedev i-a numit pe liderii europeni idioți, slabi și proști și a remarcat că decizia lor de a susține din nou cererile României a provocat nedumerire. El a reluat versiunea Rusiei despre tezaur și a spus că, de fapt, România nu are nimic de primit, pentru că Moscova nu a cerut niciodată despăgubiri pentru acțiunile Bucureștiului în Rusia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Medvedev și-a încheiat mesajul spunând că pe „diverși idioți din Parlamentul European i-a apucat pofta”.

„În România, statul paralel a îngropat efectiv democrația. Ce ar trebui să facă oamenii cu un astfel de guvern? Să-l accepte fără probleme? Actualele autorități române sunt mult mai bune decât Nicolae Ceaușescu. Sunt amabile și corecte”, a scris Medvedev, într-o postare pe X, adăugând un emoticon care înfățișează un clovn în dreptul cuvintelor despre „autoritățile române”.

Maria Zaharova: „autoritățile române nu par dispuse să se gândească la riscuri”

Este evident că încurajarea aventurilor bandei lui V.A. Zelenski nu face decât să accentueze degradarea catastrofală a securității europene”

Reacția isterică a Bucureștiului la tema intens mediatizată a „resturilor de UAV-uri rusești” care, din motive necunoscute, s-au trezit pe teritoriul român.

„În paralel, continuă vizitele în Moldova ale politicienilor şi funcţionarilor occidentali care militează deschis pentru opţiunea europeană. Pe 4 octombrie anul acesta, la Chişinău, premierul român Marcel Ciolacu a îndemnat conducerea moldoveană să lucreze mai activ pentru ca cetăţenii «să înţeleagă clar că viitorul Moldovei este în UE». Dar de ce a fost el timid? Ar fi trebuit să spună aşa: nu în UE, ci în România. Asta este ceea ce vor ei” - a spus Maria Zaharova.

3. Consiliul Național de Securitate în subordinea Președintelui României.

România are nevoie de crearea unui Consiliu Național de Securitate în subordinea Președintelui României, după modelul Statelor Unite și, mai recent, al Germaniei, ca instrument de sprijin în subordinea CSAT pentru evaluarea politicilor în domeniul securității naționale și pentru adoptarea eficientă și cu celeritate a deciziilor urgente, necesare actualei situații în care se dezvoltă pericolele la adresa țării noastre. Instituția trebuie să înglobeze comunitatea de informații și să asigure abordările integrate din partea MAE, MApN, serviciilor de informații a opțiunilor în cazul diferitelor amenințări de securitate și cu precădere pericole de securitate la adresa României.

4. Starea de vigilență: între pace și război.

Era logică împărțirea realităților, în condiții de pace, între pace și război. Capacitatea de pregătire în fața amenințării unui război pe termen lung, pe scară largă, de mare intensitate - care trebuie să se regăsească în panoplia de amenințări la adresa României pentru care autoritățile să planifice reacția concertată și integrată a țării – reclamă ca faza de pregătire de război să conțină etapa intermediară de vigilență, care să permită transformarea industriei și a armatei pentru a se pregăti de eventuala perspectivă de a intra într-o stare de război. Adoptarea conceptului și a strategiei incluzând vigilența și trecerea la această stare ajută la apărarea și descurajarea României. Acest fapt reclamă ajungerea la măcar jumătatea arsenalului, producției de război, capabilităților, pregătirii personalului și a rezervelor și a producției de muniție față de momentul declanșării unui război și acest lucru pentru apărare și descurajarea perspectivelor de a avea lupte pe teritoriul național.

5. Triada responsabilității civice cetățenești:

Perspectivele apărării și descurajării în condițiile pericolelor la adresa securității României și a stării de război la frontiere, în statul vecin, reclamă, de asemenea, o schimbare fundamentală în reevaluarea și consolidarea responsabilităților civice ale românilor legate de statutul de cetățean. Acest lucru ar trebui să privească, cu precădere, următoarea triadă:

a. Noua atractivitate a funcției militare.

Nevoia de a construi un mecanism de încredere și variante alternative moderne în exercitarea funcției militare care să sporească atractivitatea funcției militare la nivelul vârstelor optime de recrutare precum zona IT, operatori de drone, electroniști și ingineri de materiale, specialiști în studii strategice, etc. Trebuie reconstruită încrederea generală a populației în capacitatea de lidership și apărare, susținerea publică și implicarea pentru conștientizarea nevoii și a dorinței de a te opune agresiunii, de a-ți salvgarda valorile și modul de viață, reconstrucția solidă a indicatorilor intengibilelor de război – dorința și voința de a te apăra, patriotismul, motivația apărării teritoriului și a concetățenilor, valoarea identitară și culturală a țării, etc.

b. Noile caracteristici ale rezilienței societale.

O a doua direcție o reprezintă construcția rezilienței și integrarea rezilienței societale asociată războiului cu spectru larg, care reclamă angajarea tuturoir resurselor individuale și colective ale societății civile, companiilor private, organizațiilor civice, alături de instituții ale statului credibile, în contracararea principalelor elemente de amenințări, riscuri și vulnerabilități, dar cu precădere cele ce implică pericolele la adresa securității României. Între altele, acțiunea reclamă, firește, revizuirea operațiunilor de agresiune deja derulate la adresa țării noastre în perioadă electorală, pe dimensiunile de subminare a democrației și statului de drept, subversiune și utilizarea violenței, identificarea, expunerea publică și aducerea în fața legii a responsabililor și celor care au acționat în sprijinul ofensivei ruse în alegerile din noiembrie și ulterior, prin planificarea și recursul la violență și agresiune, cu precădere a celor care au lucrat în instituțiile de forță ale statului și au primit pregătire de specialitate, eventual au fost sub jurământ.

c. Drepturi și obligații față de stat, noua recalibrare a cetățeniei române. Garantarea libertății și democrației.

Garantarea libertății și democrației în România, pentru toți cetățenii, precum și securitatea locuitorilor reclamă o recalibrare și aducere la zi a responsabilităților și drepturilor cetățenilor, inclusiv cele legate de obligațiile față de statul căruia aparții și care este obligat, la rândul său, și ținut de Constituție să garanteze drepturile de proprietate, de securitate și funcționalitate a serviciilor fundamentale pentru cetățeni. Reafirmarea și întărirea pachetului democratic și european al drepturilor și obligațiilor față de stat ale fiecărui cetățean întărește, firește, reziliența societală și sunt menite să reconstruiască încrederea față de semeni, în condițiile livrării de către stat a serviciilor naturale, consimțite în Constituție și a unui lidership și conducere politică a cărei prestații și posturi să atragă susținerea și încrederea publică.

6. Sinergia culturilor pentru noua apărare națională. Reforma și primatul culturii cazone a ierarhiei.

Atractivitatea funcției militare și angajamentul pentru creșterea cheltuielilor militare la 5% din PIB în 2035, potrivit Declarației finale a summitului NATO de la Haga, reclamă și atractivitatea funcției militare, dar și reforma apărării naționale, capabile să integreze atât sinergia culturilor necesare pentru noua armată din plin secol 21, cât și să discute și să stabilească primatul culturii cazone a ierarhiei stricte în armată în sinergie cu flexibilitatea interfeței cu zona civilă, profesionistă, de cercetare și elaborare de adaptări tehnologice, strategice și de capabilități. Un asemenea pas este necesar și pentru creșterea încrederii publicului în perspectivele controlului democratic și al eficienței activității în domeniul apărării și descurajării moderne, în care am ales să investim chiar și în perioada reformelor structurale și a relansării unui nou tip de economie pentru dezvoltare și pentru reglarea deficitului excesiv al României.

7. Convenția competenței profesioniste: atunci când politicienii lasă locul profesioniștilor

Dezbaterea antitetică politic-tehnocrat/birocrație, mai ales de pe pozițiile populismului, este în curs la nivel european și internațional și se perpetuează în direcții neclare și, deseori, nepotrivite pentru dorința de întărire a rezilienței, apărării și descurajării, respectiv a pregătirii pentru situațiile cele mai complicate precum crizele și războiul. Totul pleacă de la neîncredere și de la suspiciunile față de clasa politică, căreia îi e mai lesne să dea vina pe birocrație și tehnocrați decât să se reformeze. Nevoia de a reduce cheltuielile statului vine și cu efectele secundare ale pierderii expertizei, deprofesionalizării și reducerii meritocrației la nivel instituțional în favoarea politizării aparatului tehnic, înlocuirea experienței și a cunoașterii acumulate cu loialități de partid și datorii politice.

În condițiile perspectivei perioadelor dificile, a unor crize ce vor veni și a iminenței confruntărilor de război cu spectrul larg, a nevoii de a evita războiul kinetic, e nevoie să stopăm tiradele propagandistice populiste de înfierare a elitelor și a tehnocraților printr-o Convenție a competenței profesioniste: politicienii acceptă că, în condiții de pericole în perspective, au nevoie ca opțiunile și deciziile să fie selectate dintre alternative evaluate profesionist și prezentate de către tehnocrați cu competențe validate, discutate cu elitele și validate la nivelul societății, cu legitimitate și credibilitate pentru toți cetățenii, și nu să fie subiectul alegerilor aleatorii, netransparente, ideologizate și politizate de către persoane ajunse în funcții publice alese sau numite, dar fără competențe în zonele în care se pronunță.

E nevoie de viziuni largi, strategii și abordări profesioniste. Timpul politicianismelor și al experimentelor a trecut, pericolele și amenințările existențiale reclamă atragerea tuturor resurselor intelectuale, tehnice și strategice de gândire ale României, așa cum avem nevoie să reclădim speranța, ca element de reziliență societală obligatorie pentru a relansa încrederea în capacitatea proprie de a face față vremurilor complicate pe care le traversăm. România nu poate intra în depresie totală sau să recurgă la opțiunea părăsirii frontierelor naționale a celor care pot, abandonând cetățenii, responsabilitățile și apărarea teritoriului național pentru soluții individuale. Cu evaluarea și consacrarea unui just echilibru între românii care trăiesc în țară, în jurul României și în diaspora și străinii, europeni sau nu, care au ales să trăiască aici, în România, alături de noi.

‍