Iulian Chifu // Rusia lui Putin nu vrea nici o pace în Ucraina

Dacă se putea ca relațiile bilaterale SUA-Rusia să fie reluate iar afacerile dintre ruși și americani să fie relansate, ar fi fost și mai bine. Că de sancțiuni ridicate era puțin probabil să fie vorba. Iată că, în final de săptămână, Rusia lui Putin a spulberat prin vocile miniștrului de Externe, Serghei Lavrov și a ministrului Apărării, Andrei Belousov, și speranțele rămase la unii visători idealiști că s-ar putea ajunge repede la pace: Rusia e puternică, câștigă pe toate fronturile, se laudă Belousov, în timp ce extinde propagandistic realitatea factuală a câștigurilor armatei ruse, ascunzând pierderile și costurile enorme suferite, iar Lavrov explică faptul că Budapesta 1994 nu a fost despre garanții de securitate ci doar despre veto-ul rus în spațiul post-sovietic și că ucrainenii nu au voie să trăiască sau să aibă un stat decât dacă renunță la identitate, se recunosc parte a Lumii Ruse și capitulează voinței lui Putin, refăcând Imperiul. Doar că datele sunt reci și arată contrariu, la fel ca și ascunderea sau machierea datelor reale.

Ministrul Belousov în fața Colegiului Ministerului Apărării – victoriile implacabile ale Armatei Ruse

Orchestrarea, la 29 august, a discursului programatic al Ministrului Apărării Naționale, Andrei Belousov în fața Colegiului ministerului a reprezentat un prim punct major de propaganda pentru a marca public, cu precădere în rândul personalului din domeniu, marile victorii ale Rusiei pe teren în Ucraina. Progresele anunțate de Belousov public sunt de 300-400 km pătrați pe lună, dar cu pretenția că azi a ajuns la 600-700 km pătrați ocupați în august. În mod real, maximul atins în luna august, după eforturi de a se plasa într-o poziția superioară în perioada posibilelor negocieri, nu a depășit 500 km pătrați, media lunară de la începutul anului fiind mult mai jos. În plus, este vorba despre zone de câmpie plate, fără mari localități și linii de apărare, de unde relativa ușurință a ocupației.

Asta reproduce un celebru banc despre împroprietărire când suprafața depășea de câteva ori pe cea a țării: așa și aici, la această rată, Rusia trebuia să se afle deja la Kiev, cel puțin, dimensiunea avansurilor fiind sensibil inferioară celei pretinse, chiar dacă am include aici suprafețe pierdute și recâștigate de mai multe ori sau zone de pătrundere prin infiltrare, niciodată controlate și pierdute ulterior. Chiar și acolo unde Rusia a reușit să găsească breșe în apărarea ucraineană și a infiltrat mici grupuri succesive de militari pe jos au cu mijoace de transport civile, precum motociclete și ATV-uri, aceste avansuri și infiltrări marginale nu au fost dublate de acțiuni cu capabilități mecanizate grele care să permită controlul și reținerea terenului unde pătrunsese și cucerirea lor reală, mai ales că migrarea de la vehicule grele la cele ușoare vine și cu această vulnerabilitate în fața acțiunilor de măturare rapidă a prezenței ruse la intervenția ulterioară a ucrainenilor.

Rusia a învățat din războiul primilor trei ani și jumătate că utilizarea vehiculelor blindate și a tancurilor aduce pierderi majore, într-un teatru de operații în care dronele sunt dominante și reușesc să distrugă masiv aceste resurse din ce în ce mai reduse numeric. Și dacă armata rusă preferă manevrabilitate și costurile reduse și Belousov pretinde că a cumpărat 22,725 motociclete și ATV-uri chineze, cifrele nu depășesc, de fapt, 40.000, iar promisiunea altor 200.000 motociclete și 60.000 de ATV-uri în 2025 e în aceeași proporție propagandă și fals. În plus, evaluarea stocurilor de tancuri și vehicule blindate de transport arată un declin major, nesustenabil astăzi la rata producției interne, oricât de susținută ar fi ea.

Raportul mai conține referiri la sistemele fără pilot atât aeriene, cât și terestre și acvatice, pe care Rusia dorește să le producă, să-și dezvolte forțele specializate și antrenate pentru a pilota la distanță și să realizeze comanda centralizată și controlul detașamentelor necesare, inclusiv a celor responsabile de procurare și producție. Și la capitolul concripție și recrutare Armata rusă pretinde avansuri importante și incorecte, așa cum există susțineri importante privind digitalizarea recrutării și realizarea unui Sistem de Stat Unificat de Înregistrare Militară al cărui unic produs este, de fapt, trimiterea ordinului de incorporare prin email, fără să existe o statistică a eficientizării sistemului prin acest tip de convocări la oaste.

Războiul informațional al Kremlinului: Victoria inevitabilă a Rusiei

Efortul și obiectivele lui Belousov fac parte dintr-o planificare majoră a Kremlinului în materie de război informațional, menit să valorifice și percepțiile proiectate la nivelul statelor occidentale în perioada Anchorage, care marchează revenirea Rusiei ca Mare Putere, statutul de superputere și putere nucleară și rolul lui Putin de paritate cu Trump(și deci al Rusiei și Statele Unite). După ce a cultivat imaginea parității și a deciziei luate în doi despre întreaga lume, pe seama tuturor statelor și actorilor situați între Rusia și Statele Unite pe continental european, noua preocupare este aceea de a încetățeni percepția că Rusia câștigă, victoria în război este inevitabilă, nu există drum înapoi și că, oricum, Ucraina va fi înfrântă, deci pentru a salva vieți, unica șansă este cea a capitulării.

Deci strategia este similară celei care a determinat întâlnirea de la Anchorage, împreună cu profilarea lui Putin și imagini excelente pentru propagandă: de ce nu ar obține Rusia avantaje și câștiguri pe seama presiunii Americii lui Trump sau a Occidentului asupra Ucrainei, fără costuri umane și militare? Chiar dacă ar fi puțin probabil ca Ucraina însăși să cedeze, măcar se schimbă linia alianțelor și se poziționează America lui Trump și aliații occidentali ai săi mai degrabă de partea Rusiei și contra Ucrainei și, cel puțin, se adâncesc falii severe între partenerii transatlantici și în interiorul celor europeni, un alt obiectiv al războiului informational al Rusiei. Dar obiectivul nu a putut fi atins.

De data aceasta țintele au fost publicurile mai puțin informate din Occident, zona conservatoare trumpistă sau pro-trumpistă din Europa, dar și publicul din statele europene cu probleme multiple în materie de sărăcie și nerealizări la nivel economic, stagnare sau recesiune, sau cele care au devenit subiect de reforme și tăieri masive, cărora li se insuflă ideile potrivit cărora nu ar trebui ajutată Ucraina, nu ar trebui să plătească pentru apărarea la marginea Europei când au probleme interne grave. Pe aceeași linie de comunicare se înscrie și campania de blocare a investițiilor în apărare, pe principiul mai bine bați palma cu Rusia și le dai Ucraina, eventual controlul în Estul Europei pe care îl aveau în Războiul Rece, decât să investești în apărare. Iar narațiunea funcționează chiar dacă adepții sunt cei care promovează ideea că ei nu susțin Rusia ci pe Trump, iar președintele american este primul avocat al preluării responsabilităților de apărare a Europei de către europeni.

Promovarea posturii unui stat puternic, a unei armate cu capacitate și forță pe terenul de luptă și realizări constante este indisolubil legată de atingerea obiectivului de a portretiza în mod fals faptul că victoria Rusiei în Ucraina e inevitabilă. Și nu este: la ritmul actual întărit și accelerat, plătit cu victime multiple în format nesustenabil nici pentru Rusia, oricum ocuparea Ucrainei depășește jumătate de secol, peste 50 de ani - în scădere față de cei 89 de ani calculați inițial pe datele avansului din campania din 2024. În corul celor care s-au implicat în promovarea acestor elemente de propagandă s-a înscris și Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Apărării ruse, la 30 august. El a declarat că forțele ruse au preluat 3500 kilometri pătrați de teritoriu și 149 de localități din martie 2025, cu referire la date ce nu pot fi comparate direct cu afirmațiile lui Belousov și, deci, nici nu-l contrazic.

Dimensiunea amplificării de către Gherasimov a pretențiilor este și ea importantă, atunci când datele de pe teren ale Institutului pentru Studierea Războiului marchează pe teren, prin multiple verificări satelitare, o suprafață cu mai bine de o treime mai mică, adică cu 1200 km pătrați mai puțin, și circa 130 localități, majoritatea sate distruse și abandonate pentru că nu se justifica pierderea de soldați ucraineni în apărarea lor în vreun fel. De altfel, s-a putut decela înclinația Kremlinului de a utiliza în această campanie și de a lansa pe piața media, practic de a o inunda cu cantități enorme de date, de obicei fără posibilități de coroborare între ele, și în absența datelor statistice oficiale care ar putea să fie utilizate – și au fost utilizate în trecut – pentru a proba falsurile și incompatibilitățile direct din datele vehiculate de către oficialii ruși.

Pierderi umane nesustenabile pentru Rusia de azi, dar mai ales pentru cea de mâine

Desigur, li se adaugă absența completă a comentariilor despre piederi suferite, materiale și de personal, pentru a evita o evaluare a costurilor pe care ar putea să o realizeze cineva direct utilizând aceste date și care să arate că rata avansurilor armatei ruse este mult sub nivelul oricărei planificări a unui război mecanizat modern, în timp ce pierderile sunt inacceptabile chiar și pentru un stat care nu e preocupat de viața oamenilor sau de demografia viitorului. Pentru că evaluarea actuală este că avansul este incredibil de lent la nivelul raportului de forțe dintre combatanți și că Ucraina a compensat prin inovație tehnologică, manevrabilitate și modernizare pierderile de oameni, chiar dacă este mult mai preocupată de pierderile omenești și deseori cedează teritoriu contra prezervării capacităților sale militare de apărare intacte.

2025 se dovedește anul cu cei mai mulți morți în armata rusă de după cel de-al Doilea Război Mondial, chiar dacă luăm în considerare doar declarațiile formale, oficiale. În declarația sa în fața activului de comandă al Ministerului Apărării, Belous a susținut că forțele ruse au suferit pierderi de 938 de oameni pe zi în august 2025, în perioada pretenției avansului cel mai rapid, cu tempo-ul cel mai important din război. În plus, el susține – în mod real, confirmat de sursele independente – că 97% dintre răniți în confruntări se reîntorc în linia întâi după îngrijiri. Statistica nu-i cuprinde pe cei dispăruți și nici pe cei răniți grav, incapacitați și incapabili să revină în luptă. Desigur, există date din diferite momente și locuri ale luptelor vizând faptul că soldații răniți sunt uciși de comandanți și abandonați sau că nu ajung să mai fie tratați decât cei care pot să se miște împreună cu trupele și ajung la amplasamentele tratamentelor militare din spatele liniei frontului cu propriile forțe. Nu există imagini cu sanitari care vin între trupele din linia întâi să ia răniți, tărgi, răniți grav cărați de trupele ruse înapoi în propriile linii.

Pe de altă parte, instituțiile specializate în evaluarea deceselor, cu precădere Meduza, Mediazona, BBC și altele, au identificat dimensiunea dezastrului în materie de personal ucis în război în 2024, de exemplu, care se ridică la 93.000 de oameni (practic dublul față de 2023, când erau aproximativ 50.000 identificați), în condițiile în care sistemul nu poate înregistra pe deplin dimensiunea reală a deceselor. Deja în 2025, până la 29 august când a apărut raportul bi-anual, muriseră 56.000 de oameni. Așa a putut fi identificat nivelul deceselor la finalul lui 2024, ultimele luni trecând de la 2000 de morți săptămânal la 3000 în decembrie, pe baza datelor de la solicitanții de succesiune din curțile de justiție rusești. Totalul până astăzi de decese probate din surse multiple depășește 220.000 de oameni.

Dificultatea vine din faptul că din începutul verii, Rosstat, serviciul statistic de stat al Federației Ruse, a încetat să mai dea publicității datele mortalității în Rusia, după ce a observat cum erau utilizate aceste date pentru a decela care este nivelul victimelor din război. La acea dată, se făceau verificări pe rețelele sociale și în publicațiile care conțineau anunțurile de deces și pentru înmormântări. Verificările încrucișate, mergând până la discuții cu membrii familiilor, continuă și astăzi, doar că numele sunt luate din Registrul pentru moșteniri. Aici există date despre femei și bărbați, care pot fi lesne comparate cu cele dinaintea războiului și identificate, cu o distanță de 6 luni față de momentul anunțului decesului în sine, pentru că legea permite 180 de zile de la deces pentru a cere realizarea succesiunii. Desigur, aceste date promovate vor determina o reacție a autorităților ruse și la nivel legislativ, și la nivel administrativ, pentru a interzice mai departe aceste estimări.

Desigur, estimările acestea sunt minimale. Dar lor li se adaugă o nouă categorie de date ce provin din numele celor dispăruți care sunt declarați morți prin instanță. Evaluarea acestor cazuri este, de asemenea, foarte relevantă pentru estimarea numărului victimelor, mai ales că în registre se află data nașterii și cea estimată a dispariției, care permite acțiunea în justiție de declarare a deceselor, cu un anumit interval de timp distanță între cele două. Aceste statistici, comparate cu cele anterioare în perioadă de pace și cu datele vârstelor în cauză, arată că, la mijlocul lui 2025, numărul acestor cazuri de dispăruți a crescut la peste 2000 pe săptămână, iar estimarea pentru perioadele în cauză până la final de 2024 arată că la numărul de decese anterioare se adaugă deja cel puțin toți atâția dispăruți care sunt declarați morți prin justiție.

Datele nu sunt absolute, nu sunt perfecte, cei dispăruți fără a avea familii nu mai sunt subiecți ai acestor procese de declarare a deceselor, nici a celor de succesiune, dar statistica este relevantă față de dimensiunea majoră a pierderilor de vieți a militarilor ruși în acest război – și nu-i includem aici pe combatanții străini și mercenarii importați din Corea de Nord, statele africane sau din Serbia și Europa. La această oră, există 1.082.140 victime de la începutul războiului potrivit datelor înregistrate de către autoritățile militare ucrainene – morți, răniți, prizonieri, incapacitați, dezertori, personal care a schimbat tabăra.

Rusia uber ales! Formula lui Putin și Lavrov a Russia first!

Dar poate cea mai clară dovadă a refuzului explicit de a negocia pacea a venit din interviul oferit de către Sergei Lavrov postului de televiziunea NBC direct în engleză, ca să nu existe confuzii sau interpretări posibile. Lavrov a citat 6 cauze și condiții pentru care Rusia nu dorește să negocieze, nu va înceta focul și nu se va opri din război, așa cum nu dorește să-și modifice cererile maximaliste în orice discuție cu oricine, inclusiv cu Președintele Donald Trump. Pentru a ascunde față de președintele și publicul American refuzul direct de a negocia, refuz anunțat prin interviu, Lavrov a continuat să dea vina pe Zelenski pentru că nu există acord, cerându-i, din nou, nu numai capitularea, dar și subordonarea statului și negarea identității ucrainene, care ar fi parte a identității ruse și a Lumii Ruse, a imperiului refăcut  pe care trebuie să-l conducă în continuare Putin.

1. Cauzele fundamentale ale războiului:

Obiectivele de război nu se schimbă pentru că extinderea NATO a reprezentat o violare a intereselor de securitate ale Rusiei(care sunt absolute!!!) și această primă cauză fundamentală a războiului face pacea propusă imposibilă și reclamă o negociere NATO-Rusia, de unde și imposibilitatea apartenenței Ucrainei la NATO, ba chiar și statele din estul Europei trebuie excluse până la nivelul Germaniei reunificate. Rusia vrea să îndepărteze amenințările la adresa sa venite de pe teritoriul ucrainean și să protejeze drepturile rușilor și rusofonilor care aparțin culturii și istoriei ruse. Neutralitatea Ucrainei e evidentă, ca și eliminarea discriminării rusofonilor, adică subordonarea identității și limbii ucrainene celei ruse și refacerea imperiului.

2. Revendicarea Imperiului rus-țarist-sovietic al Lumii Ruse care trece peste Ucraina

Lavrov susține că Ucraina are dreptul de a exista dar doar dacă respectă limba rusă ca limbă de stat, dacă decide că aparține culturii ruse, Lumii Ruse conduse de Putin. Dar mai încolo, tot el vorbește despre denazificare, eliminarea conducerii alese a Ucrainei și subordonarea față de Moscova prin numirea unui șef de stat marionetă. Acestor ambiții li se adaugă refacerea teritoriului Rusiei kievlene, a Regatului moscoviților, a Imperiului Țarist, a Uniunii Sovietice dimpreună, totul sub conducerea lui Putin, noul imperiu care să facă Rusia din nou superputere la porțile Europei. Opțiunea e nenegociabilă și nediscutabilă, iar nevoile oricărui alt stat sau securitatea în Estul Europei nu contează față de primatul intereselor și al dorințelor Rusiei, care are drept de veto și e membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, ca urmare a câștigării Războiului al Doilea Mondial, fapt adjudecat deja și care nu poate fi retras.

3. Zelenski e piedică și nu e legitim conducător al Ucrainei

Zelenski este o piedică în fața negocierilor, susține Lavrov pentru că nu va soluționa solicitările Kremlinului și, deci, pacea dorită de Trump pentru că nu va ceda teritoriile așa cum i se cere. Zelenski e împotriva lui Trump și pentru că vrea în NATO sau vrea garanții tip articol 5, o altă cauză fundamentală a războiului. O întâlnire Zelenski-Putin e inutilă: Putin nu dorește să-l întâlnească decât dacă vine și-i oferă satisfacție cedând cererilor inițiale care au generat războiul, respectiv să-i ofere capitularea militară, politică și culturală a Ucrainei!

Pe de altă parte, Lavrov nu s-a putut abține să nu submineze încă o dată legitimitatea lui Zelenski pentru a justifica de ce nu au loc negocieri: Zelenski e doar un șef de stat de facto al Ucrainei, nu un lider legitim, de aceea nu se poate semna nimic cu el. De altfel nici nu e ales și și-a epuizat mandatul (Ucraina în război nu poate organiza alegeri libere și corecte ca, dealtfel, nici un stat democratic, fapt consemnat de Constituție). Kremlinul îl întâlnește doar în capacitatea sa de facto dar nu semnează acte legale cu el pentru că nu este un lider legitim al Ucrainei. Un motiv, nu o cauză pentru a nu se întâlni și a nu face pacea!

4. Memorandumul Budapesta dă veto Rusiei asupra Ucrainei

Partea cea mai interesantă, dar și reprobabilă, scandaloasă și discutabilă a discursului lui Lavrov din interviu este interpretarea dată dreptului internațional, acordurilor internaționale la care Rusia e parte și, în consecință, bunei credințe cu care un stat ar trebui să privească înțelegerile sale internaționale. Lavrov a inventat dreptul de veto al Rusiei asupra Ucrainei, inclusiv negând că Rusia ar fi încălcat tratate sau drept international în 2014 sau 2022, considerând că face ordine pe partea sa de lume, acolo unde are drept de veto conferit de statutul său din Consiliul de Securitate.

În interviu nu mai apare nici măcar pretenția că Occidentul a abuzat de Rusia în anii 90 când era slabă, ci pur și simplu susține că Memorandumul de la Budapesta din 1994 este doar angajamentul tuturor semnatarilor de a nu utiliza arma nucleară asupra Ucrainei(???) și că Ucraina a încălcat memorandumul când nu a respectat drepturile omului în 2014 (preeminența limbii de stat ruse). Pe această bază, Lavrov respinge și garanțiile de securitate occidentale în Ucraina, subiect al veto-ul său. Nimic despre angajamentul de a respecta independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei din Memorandum, un avertisment pentru orice stat care are orice tip de acord cu Rusia, cu precădere a celor din spațiul post-sovietic.

5. Lovitura de stat occidentală în 2014 a permis anexarea Crimeii și combaterea naziștilor de la Kiev

În același stil, Lavrov a reiterat susținerile propagandei ruse că în 2014 a avut loc o lovitură de stat a Occidentului care au susținut naziștii din guvernarea de la Kiev face ca toate statele occidentale să nu poată fi responsabile de securitatea Ucrainei post-război, susține ministrul rus de Externe, propagandist șef acum în interviul dat în SUA. Uciderea pe stradă, la 30 august, a lui Andrei Parubii președintele Radei Supreme de atunci și președinte interimar până la alegerea lui Petro Poroshenko, e doar o coincidență temporală, firește, cu campania actuală a Kremlinului. Deci Rusia respinge în tot orice garanție de securitate reală pentru Ucraina împotriva sa, ba chiar solicită drept de veto în tot ceea ce privește teritoriul ucrainean actual și Ucraina din viitor.

6. Ucraina la dispoziția Rusiei pentru schimbare de regim și continuarea ocupației

Pe această bază, Lavrov solicită - așa cum au făcut-o numeroși oficiali și întreaga propaganda de la Kremlin - capitularea deplină a Ucrainei în fața cerințelor Rusiei, iar actul să aibă loc anterior oricărei discuții privind pacea. Deci Lavrov și Rusia lui Putin își doresc schimbarea după bunul plac a conducerii Ucrainei, fapt care anunță bătălia la alegerile viitoare post-război. Cu atât mai mult devine periculoasă manipularea în timpul războiului și interpretarea că alegerile eventuale derulate se referă doar la teritoriul controlat de trupele ucrainene, nicidecum la întreaga Ucraina, ceea ce permite Rusiei să mențină ocupația și să nu discute decât despre viitoare noi teritorii pe care să le ceară în acordul de pace și noi avantaje pe care dorește să le obțină, pe seama Ucrainei. Nici nu se pune problema de garanții occidentale, trupe străine sau menținerea unei armate ucrainene solide. Ci, în prezentarera lui Lavrov, Ucraina trebuie lăsată la cheremul Rusiei și în sfera sa de influență, ca parte a Lumii Ruse, sub Putin, nicidecum să fie lăsată să decidă singură sau să rămână în siajul democrației occidentale.

‍