Mihai Isac // Operațiunea politică specială Alternativa: retorică pro-europeană, agendă pro-Kremlin

Primarul Chișinăului, Ion Ceban, și-a lansat proiectul politic „Alternativa” cu patru piloni declarați pentru un „parcurs demn” al Republicii Moldova. Aceste principii, ambalate în retorică atrăgătoare pro-europeană, par promițătoare, dar numai la prima vedere. O analiză lucidă arată contradicții flagrante între discursul pro-UE al lui Ceban și faptele sale profund pro-ruse. Programul Alternativa se dovedește a fi o „minciună ca alternativă electorală”, un mesaj de fațadă care maschează o agendă subterană pro-Kremlin, amintind periculos de iluzia unei „Rusii europene”. Ceban încearcă să vândă electoratului o poveste atractivă – „Moldova europeană”, bunăstare, neutralitate, țară reîntregită – însă realitatea din spatele sloganurilor indică opusul, și anume  un plan de deturnare a Moldovei spre Est sub masca pro-europeană.

1. „Moldova europeană” vs. izolarea lui Ceban în Europa

Ion Ceban clamează obiectivul „Moldova europeană – țara în care dreptul fiecărui cetățean la bunăstare este sacru”. Ironia este că tocmai credibilitatea pro-europeană a lui Ceban este inexistentă. Cum promite el integrarea în Europa, când el însuși a ajuns persona non grata în UE? În ultimii ani, primarul s-a afișat la Moscova mai degrabă decât la Bruxelles, semnând parteneriate cu administrația capitalei ruse chiar în timp ce Occidentul izola regimul Kremlinului pentru agresiunea din Ucraina. Ceban nu are acces în cercurile politice europene și a evitat aproape complet contactele directe cu liderii UE. Cu asemenea antecedente, sloganul său „Moldova europeană” sună gol – o vorbă frumoasă, dar fără substanță, câtă vreme el nu inspiră niciun dram de încredere partenerilor occidentali.

Și mai grăitor este anturajul politic al lui Ceban, care demolează pretențiile sale pro-europene. Blocul „Alternativa” este populat de figuri cunoscute pentru poziții anti-occidentale. De pildă, fostul ideolog comunist Mark Tkaciuk, artizan al propagandei euro-sceptice în anii 2000, este strategul lui Ceban; cu greu putem crede că un asemenea personaj ar ghida sincer țara spre valorile UE. Tot în echipa lărgită se află și Alexandr Stoianoglo, fost procuror general apreciat negativ de UE și SUA, acuzat că a frânat reforma justiției și a protejat interese oligarhice. Reabilitarea lui Stoianoglo de către Ceban sfidează direct obiectivul statului de drept cerut pe drumul european. La rândul său, Ion Chicu, fost premier cooptat acum de Ceban, este cunoscut pentru derapaje virulent anti-UE, a ofensat public oficiali europeni și a tensionat relațiile cu România și Bruxelles-ul, provocând chiar suspendarea temporară a sprijinului financiar european. Faptul că Ceban se înconjoară de persoane care au sabotat integrarea europeană vorbește de la sine: angajamentul său pro-UE este pur declarativ.

În aceste condiții, promisiunea „Moldova europeană” făcută de Ion Ceban apare drept o cochilie retorică goală. Cum ar putea el aduce bunăstarea „ca în Europa” când camarila sa privește spre Moscova și a antagonizat constant Europa? „Moldova europeană” a lui Ceban riscă să fie exact contrariul – o Moldovă izolată de Europa și strecurată pe furiș în orbita Rusiei.

2. „Economia liberalizată cu stimulente” vs. dependența de banii Occidentului

Al doilea pilon al lui Ceban promite o „economie liberalizată, susținută prin stimulente eficiente”, cu taxe mici, investiții și prosperitate. În realitate, această viziune ignoră complet contextul financiar al țării. iar economia R. Moldova depinde masiv de asistența și piețele occidentale. Ceban însă și-a învrăjbit potențialii parteneri occidentali, așa că rămâne întrebarea legitimă: de unde va scoate resursele pentru aceste „stimulente” miraculoase? Fără sprijinul financiar al UE, promisiunile sale devin imposibile. Experiența ne arată clar, în 2020, sub guvernarea pro-rusă Chicu (susținut tacit de partidul lui Dodon), UE a înghețat fonduri către Chișinău din cauza derapajelor anti-reformă. Exact asta s-ar repeta, probabil și mai drastic, dacă Alternativa lui Ceban ar prelua puterea. Fără banii Vestului, „stimulentele eficiente” clamate de Ceban se vor dovedi vorbe goale, nu poți oferi scutiri fiscale, subvenții sau investiții în infrastructură fără surse bugetare solide.

Mai mult, o guvernare percepută ca pro-Kremlin ar alunga investitorii serioși. Ceban vorbește despre liberalizarea economiei, dar uită că atractivitatea mediului de afaceri depinde de stabilitatea geopolitică și de apropierea de regulile UE. Dacă la putere vine o administrație ostilă UE și prietenă cu Moscova, incertitudinea și riscul politic vor crește, capitalul occidental va fugi, iar investițiile strategice susținute de Occident (în energie, infrastructură, IT) ar putea fi înghețate sau retrase. Nici investitorii locali nu ar mai risca într-un climat dominat de instabilitate internațională și eventuale sancțiuni.

În plus, Alternativa lui Ceban nu a prezentat niciun plan economic concret, ci doar slogane vagi. Noțiunea de „stimulente eficiente” nu este detaliată nicăieri. Reduceri de impozite? Granturi? Credite preferențiale? Nimeni nu știe, pentru că programul său real lipsște. Această opacitate alimentează suspiciunea că, dincolo de vorbe, Ceban nu are un plan viabil, ci doar populisme menite să prindă la public. În schimb, ne putem imagina ce s-ar întâmpla: cu sfătuitori ca Ion Chicu (fost ministru de finanțe) la cârmă, e probabil că s-ar recurge la tactici periculoase, de exemplu, împrumuturi masive de la bănci rusești obscure, în condiții oneroase, pentru a finanța cheltuieli populiste pe termen scurt. Asta ar îndatora și mai mult țara și ar spori dependența de Moscova, contrar declarațiilor lui Ceban despre „liberalizare”. Să nu uităm că și pe vremea lui Dodon-Chicu se vorbea despre credite rusești „avantajoase” care ascundeau capcane și au trebuit blocate la presiunea societății.

Al doilea pilon economic al lui Ceban este o promisiune electorală fără acoperire. Fără parteneriatul și banii Occidentului, Republica Moldova nu-și poate susține nici măcar nivelul actual al economiei, darămite să ofere prosperitatea și „stimulentele” promise. Ion Ceban nu ar putea materializa nimic din ceea ce propune decât dacă ar face un compromis major, anume să renunțe la orientarea sa pro-Moscova și să recâștige de la zero credibilitatea în fața UE, FMI, Băncii Mondiale etc. Or, chiar el arată că nu este dispus la un asemenea pas.

3. „Neutralitatea și garanțiile democratice” vs. tăcerea față de trupele ruse și trecutul antidemocratic

Ceban invocă drept al treilea principiu „Neutralitatea și garanțiile democratice pentru toți cetățenii”. Acest pilon trădează adevăratele sale intenții. Neutralitatea este, desigur, consfințită în Constituție, dar în realitate Republica Moldova nu este neutră atâta timp cât trupe străine ocupă o parte a teritoriului. Ion Ceban pretinde că apără neutralitatea, însă evită cu grijă să menționeze factorul care o încalcă grosolan, și anume prezența militară rusă în Transnistria. De peste 30 de ani, armata rusă staționată ilegal pe teritoriul moldovean violează suveranitatea și neutralitatea țării, fapt recunoscut chiar de ONU. Așadar, singurul agresor al neutralității Moldovei este Rusia, nu Occidentul.

În aceste condiții, când Ion Ceban se erijează în garant al neutralității, trebuie întrebat: de ce tace despre trupele ruse? O adevărată agendă patriotică ar include, obligatoriu, planuri pentru eliminarea prezenței militare străine ilegale. Or, Ceban ocolește subiectul, semn că nu vrea să deranjeze Moscova. A nu numi Rusia drept agresor în mod clar echivalează cu o complicitate prin tăcere. Rezultatul? Neutralitatea propusă de Ceban nu este decât neutralitatea convenabilă Kremlinului. Chișinăul să stea cuminte, să nu ceară retragerea trupelor ruse și să nu se apropie de vreun mecanism occidental de securitate.

Cât despre „garanțiile democratice” promise, și ele sunt lipsite de credibilitate având în vedere cine sunt oamenii din spatele lui Ceban. Blocul Alternativa adună persoane cu trecut antidemocratic sau cu dispreț față de statul de drept. Să ne amintim. Ideologul Tkaciuk a fost arhitectul controlului mediatic și al restrângerii libertăților civile în regimul comunist Voronin (2001–2009), persecutând presa independentă și societatea civilă. Ion Ceban însuși a fost mâna dreaptă a lui Igor Dodon, un președinte care a boicotat instituțiile statului când nu-i conveneau (ședințe CSAT, decizii ale Curții Constituționale) și a cochetat cu planuri oculte contra ordinii democratice. Ceban nu s-a distanțat niciodată de aceste derapaje; chiar și ca primar a fost acuzat că încearcă să sugrume inițiative civice ce îi stau în cale. Mai mult, Alternativa îl readuce în prim-plan pe Stoianoglo, procurorul general suspendat tocmai pentru bănuieli că submina reforma justiției și proteja vechile rețele corupte.

Iar Ion Chicu, aliatul lui Ceban, vorbește și el ipocrit despre democrație, deși ca premier „tehnocrat” a alocat netransparent fonduri către primarii loiali și a încercat să cenzureze presa sub pretextul „securității informaționale”. Să pui astfel de oameni să garanteze libertăți democratice este de-a dreptul absurd. Exact cei care au călcat în picioare democrația în trecut nu pot fi credibili ca apărători ai ei astăzi.

Prin urmare, și al treilea principiu al lui Ceban este o farsă. Neutralitatea pe care o propune Alternativa înseamnă, de fapt, neutralitate față de încălcarea neutralității, adică acceptarea tacită a trupelor ruse și a influenței Kremlinului sub lozinca falsă a echidistanței. Iar „garanțiile democratice” devin nule dacă cei însărcinați să le aplice sunt tocmai cei care au subminat democrația și statul de drept în trecut.

4. „Moldova reîntregită” vs. planul federalizării pe placul Moscovei

Al patrulea principiu proclamat de Ion Ceban, „Moldova puternică înseamnă Moldova reîntregită”, este poate cel mai nebulos și, totodată, cel mai periculos. Lăsat intenționat la urmă, acest deziderat ridică întrebarea firească, și anume reîntregită cu cine și în ce condiții? Ceban nu clarifică ce înțelege prin „reîntregire”, lăsând loc speculațiilor. Contextul și asocierea sa cu exponenți pro-ruși sugerează însă un anumit sens, și anume federalizarea Republicii Moldova după scenariul dorit de Kremlin. Mai exact, reintegrarea Transnistriei în condiții de statut special dictat de Moscova, menținerea trupelor ruse „pacificatoare” pe termen nedefinit și blocarea oricărei perspective de aderare a Moldovei la NATO sau chiar la UE. Aceasta nu este o simplă teorie, ci descrierea fidelă a Planului Kozak propus de Rusia în 2003, un plan semnat pe ascuns de regimul comunist de atunci și dejucat in extremis datorită protestelor populare și presiunii occidentale. Mark Tkaciuk, aflat și acum lângă Ceban, a fost unul dintre promotorii acelui plan eșuat. Prezența lui ca ideolog al Alternativa alimentează suspiciunea întemeiată că „Moldova reîntregită” propusă de Ceban nu e decât o reîncarnare a scenariului de federalizare în termenii Rusiei.

Faptul că Ion Ceban evită să detalieze ce înseamnă reîntregirea denotă lipsă de onestitate. În schimb, dacă citim printre rânduri, devine limpede, iar „Moldova reîntregită” în viziunea lui Ceban ar fi o Moldovă federalizată și captivă, nu una unită cu adevărat. O asemenea „reintegrare” forțată ar bloca integrarea europeană a țării, un teritoriu transnistrean controlat de ruși, parte formală din Moldova, ar avea drept de veto în politicile strategice, putând anula oricând o decizie pro-UE sau pro-NATO. Moldova ar deveni practic ostaticul intereselor Rusiei, cu trupe rusești staționate legal pentru „garanții” și neutralitatea cimentată definitiv în favoarea Kremlinului. Țara și-ar pierde libertatea de a-și alege cursul extern, suveranitatea ei fiind ciuntită iremediabil.

Un guvern Alternativa ar putea folosi tema „reîntregirii” și ca instrument de șantaj politic față de vecini. De exemplu, ar putea redeschide discuții despre hotare istorice sau identitate națională, nu este exclus ca Ion Ceban să fluture retoric ideea unei „Moldova Mare” ori alte pretenții revizioniste, ceea ce ar inflama spiritele. Moscova ar jubila văzând Chișinăul intrând în conflict cu Kievul pe tema Transnistriei sau cu Bucureștiul pe teme identitare. Ar însemna izolarea Republicii Moldova de ambii săi vecini imediați, distrugerea alianțelor naturale care o mențin pe traiectoria europeană. Să nu uităm, în contextul actual, supraviețuirea Moldovei ca stat liber depinde de sprijinul ferm al României și Ucrainei. Orice guvern care ar antagoniza simultan Bucureștiul și Kievul ar lucra direct împotriva intereselor naționale ale Chișinăului.

Privind la rece, „Moldova reîntregită” clamată de Ceban pare învelișul poetic al unui proiect geopolitic al Kremlinului. Alternativa lui Ion Ceban nu ar fi altceva decât un instrument prin care Moscova speră să readucă Moldova sub controlul său, folosind-o ca pion împotriva Ucrainei și României.

Devine clar că venirea la putere a lui Ion Ceban și a Blocului „Alternativa” ar pune în pericol strategic viitorul Republicii Moldova. În contextul războiului din Ucraina și al confruntării între Rusia și lumea democratică, direcția pro-occidentală actuală a Moldovei este vitală. Ceban pretinde că are „un alt drum către Europa”, dar tot ce am analizat indică de fapt o abatere de la parcursul european.