Vitalie Vovc // Săptămâna în care a îngheƫat frontiera

Au trecut 1235 de zile de când hoardele putleriste au invadat Ucraina.

Atacurile masive asupra localităților din Ucraina au continuat și săptămâna trecută. Un nou record macabru a fost înregistrat, cu aproape 550 de ținte aeriene în cerul Ucrainei. Incapabili să obțină succese notorii la sol, putleriștii au dezlănțuit toată puterea de foc asupra populaiei civile, în speranța de a impune Kievului o capitulare.  

Administrația americană a dat înapoi și a anunțat că nu va sista livrările de armament Ucrainei, atât de necesare mai ales acum, căci anumite sisteme nu pot fi înlocuite, precum rachetele Patriot. Au dat vina pe șeful Pentagonului, dar acest lucru nu mai contează. Așteptăm acțiuni, și există speranțe. Vineri, Zelensky a anunțat că livrările de armament au reluat, iar Senatul a votat un pachet de 500 de milioane de dolari de ajutor militar pentru Ucraina. Să vedem ce anunț „trăsnet” ne-a rezervat președintele american pentru săptămâna care vine și vom rămâne, mai cu seamă, atenți la acțiuni.

Între timp, Rubio s-a întâlnit cică cu Lavrov. Ce anume și-au spus nu vom ști, dar teamă mi-e să nu înceapă din nou un „proces de negocieri”, care, în afară de moarte și bombe, nu vor aduce nimic...

Să revenim însă și în Republica Moldova, unde avem de menționat câte ceva:

NU FIECARE CEBAN E MIORITIC România i-a interzis primarului Chișinului teritoriul pentru următorii 5 ani de zile! Evident, toți putleriștii sunt scandalizați: chipurile Nicușor Dan ar ajuta-o pe Maia Sandu la alegeri. Apropo, la pachet au mai mers și alti „activiști” de pe la noi, precum Natalia Morari sau Tarlev. E un început bun, dar vom stărui asupra faptului că lista respectivă poate și trebuie fi prelungită. Vom reaminti însă celor mai aprigi că România este un stat de drept și că aceste decizii nu se iau „à la Aliev”, e nevoie de justificări serioase. Și aceste justificări, chiar dacă nu sunt prezentate publicului larg, țin anume de securitatea României, nu de activitatea electorală din RM. Vom urmări, nu fără doza de zeflemea care se impune, ce va urma. Și încă un element: decizia respectivă e o hârtie de turnesol. Ce clar se demaschează toată verticala cu acest caz! La mai mult și la mai mulți!

GENERAŢIA SPUTNIK Nu în zadar îl pomeneam pe sultanul din Azerbaijan în alineatul de mai sus. Vom aminti că acela a arestat conducătorii de la Sputnik de la Baku. Despre necesitatea interzicerii totale a orice media finanțată de Kremlin pe teritoriul RM am vorbit din 2022. Iată că acum devine evident acest imperativ. Doar două exemple din ultima săptămâna: la Sputnik au apărut Ion Chicu, ex-premierul lui Plahotniuc, și Markel, cel mai vehement putlerist din Mitropolia Moldovei. Ambii, evident, au turnat la aberații (pe care nu mai are rost să le reproducem aici) pro-kremliniste. Important nu este ce anume au spus, ci rețeaua de distribuție.

IMPOSIBILA NEGARE Săptămâna trecută un grup de persoane au ieșit și și-au făcut poze (ulterior difuzate pe rețelele de socializare) cu pancarte în fața instalației memoriale din PMAN dedicate deportărilor din iulie 1949 (operația „IUG”). Participanții își ascundeau judicios fețele după pancarte, căci actul lor este criminal de josnic. Toate mișcările putleriste din RM sunt într-un fel sau altul filo-sovietice. Iar deportările au fost chintesența acelui regim. Care, în mod firesc, îi califică pe toți acei care se declară filo-sovietici drept criminali. Și nu există posibilitate de a deturna această realitate. Ceea ce și explică isteria de care dau dovadă de îndată ce este pomenit subiectul deportărilor sau foametei.

ŞOR NE VREA LA RĂZBOI Fugarul Ilan Sor a ieșit cu o declarație prin care afirmă că RM trebuie să facă parte din „ODKB”, organizația militară a CSI-ului. Cu alte cuvinte, el vrea ca RM să intre în război de partea lui putler. El poate să facă asemenea declarații, căci înțelege că nu are șanse la alegeri, dar le ridică mingea la fileu celorlalți, de alde Ivan Ceban, care, pe fundalul declarațiilor respective, apar drept „moderați”. Numai că important aici nu sunt declarațiile lui Şor, ci absența reacțiilor de orice fel din partea așa numiților „moderați”. Vorba aia, ca la mate: Ceaa Ce și Trebuia de Demonstrat. Cum rămâne cu independența? Cu neutralitatea? Întrebări retorice.