Vitalie Vovc // Săptămâna în care am devenit suveraniști

Au trecut 1221 de zile de când hoardele putleriste au invadat Ucraina.

După anunțul triumfător (venit din tabere beligerante opuse, de altfel) despre victoria în „războiul de 12 zile” atenția publicului a revenit în Ucraina. Există suficient sarcasm în fraza anterioară pe care nu aș dori să-l dezvolt aici inutil, dar această stare de fapt ne spune multe despre lumea în care trăim...

Săptămâna trecută a avut loc summitul NATO la care a participat și Zelensky. Mai mult, președintele Ucrainei s-a întâlnit cu Trump în persoană, după care s-a învrednicit de un „nice guy” din partea mahărului de peste ocean. Suntem obligați să constatăm că e un progres enorm față de bătaia de joc din Cabinetul Oval de acum câteva luni, chiar dacă de la vorbe la fapte e o cale încă atât de lungă, încât am putea să-l cităm pe Eminescu.

Din decizii am putea menționa voința statelor europene de a mări cheltuielile militare până la 5% din PIB-urile respective și, poate cel mai important detaliu, decizia de a contabiliza ajutoarele Ucrainei în această sumă.

Între timp, războiul continuă cu aceeași violență. Armata putleristă continuă așa-numita ofensivă, cu pierderi enorme și avansări limitate. Încercările rușilor de a avansa spre orașul Sumy la nord au fost stopate, dar dificultăți sunt acum mai la sud, în zona Vuhledar...

Continuă și bombardamentele inumane asupra orașelor ucrainene. La începutul săptămânii orașul Dnipro a fost atacat cu rachete și drone și la momentul în care scriu aceste rânduri sunt deplorate 21 de victime civile și peste 300 de răniți, dintre care 38 de copii... Astăzi a fost bombardat orașul Samar: cel puțin 4 persoane au fost omorâte. ONU a anunțat că numărul victimilor civile în Ucraina a crescut cu 50% în 2025 față de perioada similară a anului trecut.

Vom reveni acum și în Republica Moldova, unde sunt câteva lucruri semnificative de comentat:

SUVERANI? La Chișinău guvernarea a organizat „Marșul Suveranității”, care, trebuie s-o menționăm, a impresionat în primul rând prin prezența masivă. Oricât de mult nu am invoca utilizarea resursei administrative, nu poți scoate atâta amar de lume la o manifestare doar prin ordine sau bani (câți ies pe bani s-a văzut deja și se mai vede, din păcate, dar vom reveni mai târziu la acest subiect). Lăsând la o parte orice discuție despre motiv sau semnificația „Marșului”, cel mai important îmi pare faptul că oamenii din RM au nevoie de evenimente de acest fel pentru ca să simtă că nu sunt minoritari. E nevoie ca fiecare să se poată integra vizual și fizic într-o mulțime statistică pentru a contracara efectele bulelor informaționale. Nu, nu suntem puțini! Suntem majoritari, suntem mulți și, chiar dacă avem viziuni diferite asupra prezentului și viitorului, avem un numitor comun: nu ne dorim să facem parte din „lumea rusă” a lui putler! „Lăsați-ne în legea noastră!” e mai actual că oricând.

HUIDUIALĂ PE BANI Contrastul cu acțiunea organizată de cremliniști la Orhei pentru a-l huidui pe Recean e izbitor și, pentru cine vrea să înțeleagă, evident. Avem o mână de oameni cu „materiale didactice” numeroase și de bună calitate care, într-un mod foarte organizat, scandează ceva. De altfel, poliția Republicii Moldova a comunicat despre rezultatele unor percheziții efectuate la persoane acționând în beneficiul organizației criminale „ȘOR”. Aceștia continuă să primească bani din Rusia, de la bănci supuse sancțiunilor internaționale și îi convertesc în lei moldovenești grație unor aplicații bancare. Am fi naivi dacă am crede că după trista experiență cu alegerile prezidențiale și referendum caracatița de finanțare a cremliniștilor a fost anihilată. Dar până la alegeri a rămas foarte puțin timp...

POZIȚIONAREA ÎN STARTING-BLOCURI Între timp, observăm o poziționare clară în prealabilul alegerilor. Nu mai există dubii și actorii își dau arama pe față: Ceban, Vlah, Furtună, Chicu, Tarlev, Dodon, Stoianoglo, Tkaciuk, Guțul, Morari, Costiuc... Poate că am mai uitat din ei, dar capii din prima linie a frontului putlerist la următoarele alegeri sunt bine conturați de acum încolo. Fiecare și-a manifestat clar și fară echivoc poziția: fie prin participarea la foruri în rusia, fie prin tentative de a organiza „competiții sportive” dubioase la Chișinău, fie prin afișarea simbolurilor militariste, fie prin participarea la reuniuni comune. De acum încolo cuvintele nu contează. Nimeni din acei sus-numiți nu poate fi credibil atunci când se numește „pro-european”. Și asta e partea bună a ecuației, trebuie s-o recunoaștem.

SPIONI MOLDOVENI LA MOSCOVA Rușii au publicat un video în care apar doi amărâți din Republica Moldova care chipurile sunt spioni trimiși de Chișinău. Accentul lor teribil mi-a adus aminte despre bancul cu spionul desăvârșit american trimis în URSS, în Siberia. Avea un singur cusur: era negru. Am râde dacă nu ar fi de plâns... Dar e un semnal clar pentru toți moldovenii: nu aveți ce căuta la Moscova! Dacă nu doriți să vi se piardă și urma pe acolo, sau prin stepa Ucrainei, fiindcă pâna la urmă cred că anume asta se vă întâmpla: nenorociții vor fi trimiși la război (dacă nu există monedă de schimb la Chișinău, spre exemplu un evental Platon, care chipurile va fi extradat Moldovei)...

CAZ DE CONȘTIINȚĂ Cum credeți, ce legătură există între odiosul personaj (astăzi putlerist notoriu) Nikita Mikhalkov și copiii omorâți de bombe în Ucraina? Dar între un regizor din România (Ciprian Mega) sau unul din Republica Moldova (Grigore Bechet) și acele 21 de victime din Dnipro despre care vă scriam mai sus? Noutatea nu este de azi, la o adică, Europa Liberă scria despre ei hăt în aprilie 2024: ambii au participat la Festivalul „Internațional” de Film de la Moscova, girat de Mikhalkov în persoană. La acel moment deja nimeni nu putea spune că „nu știa”. Iar cine spune acest lucru astăzi ar trebui să-și reclame ordin de la FSB sau măcar salar. De ce scriu despre ei astăzi? Fiindcă pe Bechet acest lucru nu-l încurcă să-și prezinte opera în Occident. Nici pe acei care îl invită, îl promovează sau îl admiră. Dixit.

85 DE ANI DE SINGURĂTATE Ca azi, pe 28 iunie 1940, URSS invada România și, conform înțelegerii din august 1939 dintre Stalin și Hitler, anexa Basarabia și Bucovina de Nord. În următorii 10 ani aceste teritorii au pierdut 1/3 din populație... Cam aici s-ar cuveni să facem o punte spre „Marșul Suveranității” cu toate punctele de suspensie de rigoare și să punem punct.