Sfântul Nicolae este considerat un simbol al milosteniei, generozității și al faptelor bune, fiind ocrotitorul copiilor, văduvelor, orfanilor, soldaților și al marinarilor. Potrivit tradiției bisericești, s-a născut în ținutul Lichiei, într-o familie credincioasă, iar îndrumat de unchiul său, episcop, a ales calea slujirii Bisericii. A devenit preot și s-a remarcat printr-o viață de post, rugăciune și frică de Dumnezeu.
După moartea părinților, Sfântul Nicolae a moștenit o avere considerabilă, pe care a împărțit-o celor săraci și nevoiași. Surse bisericești menționează că, după trecerea sa la cele veșnice, din sfintele sale moaște a izvorât mir, iar numeroase minuni au fost atribuite mijlocirii sale.
Ziua de 19 decembrie este asociată cu numeroase tradiții și obiceiuri populare. Este cunoscută și ca ziua lui Moș Nicolae, așteptată cu nerăbdare de copii. În noaptea de 18 spre 19 decembrie, cei mici își lustruiesc ghetele, în speranța că vor primi daruri, dacă au fost cuminți, în timp ce copiii neascultători primesc, simbolic, o nuielușă.
Tradiția populară mai spune că Moș Nicolae vine călare pe un cal alb și este protectorul celor nevoiași, al orfanilor, al văduvelor și al soldaților, dar și al marinarilor aflați în primejdie. În gospodării se obișnuiește ca de Sfântul Nicolae să fie puse în apă crengi de pomi fructiferi, care, dacă înfloresc până la Anul Nou, sunt semn de belșug în anul ce urmează.
Totodată, la sate, flăcăii se adună în cete și își aleg gazda unde vor repeta colindele de Crăciun și de Anul Nou. În credința populară se spune că, începând cu această zi, ziua începe să crească treptat.
Sărbătoarea este prilej de bucurie și pentru cei care poartă numele Sfântului Nicolae. În Republica Moldova, peste 50 de mii de persoane își sărbătoresc onomastica, printre acestea numărându-se cei care poartă numele Nicolae și derivatele sale.
