Unele fabrici își ajustează deja producția pentru a evita perioadele cu prețuri maxime, în timp ce reprezentanții industriei avertizează că o criză prelungită ar putea transforma reducerile temporare de activitate în închideri definitive, arată The Guardian și Digi24.RO.
Bridgnorth Aluminium a făcut față Brexitului, pandemiei de Covid-19 și șocurilor energetice repetate din ultimii ani. Însă această iarnă aduce un plus de „stres și presiune”, afirmă directorul de vânzări al companiei, Adrian Musgrave.
Compania lui Musgrave produce aluminiu laminat, utilizat în ambalaje, construcții și la fabricarea unor produse precum mașini și baterii.
La fel ca multe alte întreprinderi industriale aflate în dificultate din întreaga Europă, Bridgnorth Aluminium se confruntă cu amenințarea iminentă a creșterii facturilor la energie, pe care Musgrave o descrie drept „o îngrijorare după alta”.
Prețul gazelor naturale s-a dublat în ultimele două luni, ca urmare a reluării conflictului dintre SUA și Iran, atingând în această săptămână cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani în Marea Britanie și în UE. Este probabil ca prețurile să crească și mai mult în lunile reci.
Bridgnorth Aluminium, care are 370 de angajați la fabrica sa din Shropshire, situată în inima industrială a Regatului Unit, resimte deja efectele.
Factura combinată la gaz și electricitate se ridică la aproximativ 1,1 milioane de lire sterline pe lună, reprezentând 18% din costurile totale ale companiei, iar această sumă este în creștere.
Printre cele mai importante contracte ale companiei se numără o „plasă de siguranță”: odată ce prețurile gazelor depășesc un anumit prag, clienții plătesc diferența. Acest prag a fost depășit luna trecută, însă Musgrave își face griji cu privire la posibilitatea ca aceștia să revină asupra deciziei.
„Trebuie să plătească pentru că așa prevede contractul, dar, evident, nu le va plăcea”, spune el. „Când va veni momentul reînnoirii contractului, aceasta va deveni o problemă.”
Musgrave afirmă că firma nu se află într-o situație în care ar fi nevoită să facă concedieri sau să oprească temporar activitatea în această iarnă. Alții s-ar putea să nu fie la fel de norocoși.
O prognoză realizată de Item Club a estimat la începutul acestui an că Marea Britanie va pierde 163.000 de locuri de muncă în 2026 din cauza războiului, pierderile urmând să fie concentrate în regiuni cu o puternică prezență a industriei prelucrătoare, precum sudul Țării Galilor și regiunea Humber.
Bridgnorth Aluminium ia în considerare prelungirea vacanței de Crăciun sau efectuarea mai devreme a lucrărilor de întreținere planificate, programate inițial pentru luna aprilie. Acestea ar putea fi realizate în ianuarie, astfel încât fabrica să funcționeze mai puțin în perioadele cu prețuri ridicate.
„Iar angajații sunt, evident, conștienți de acest lucru”, spune el, „așa că oamenii încep să-și facă griji.”
Creșteri bruște ale prețurilor la gaze și penurii
Conflictul a perturbat aprovizionarea globală cu energie de când Iranul a început să atace nave în Golful Persic și a blocat accesul prin Strâmtoarea Ormuz, calea navigabilă îngustă prin care trece o cincime din petrolul și gazul mondial.
Prețurile angro ale gazelor naturale din Marea Britanie au urcat în această săptămână la 205 pence pe therm, cel mai ridicat nivel de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și o creștere de 101% față de cele 102 pence înregistrate în iunie.
Marea Britanie importă aproximativ 70% din gazul pe care îl consumă, ceea ce o face deosebit de vulnerabilă la fluctuațiile de preț. Lipsa rezervelor de gaz stocate agravează problema.
Europa se îndreaptă spre iarnă cu stocurile de gaz la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, după ce perturbările din strâmtoarea Hormuz au împiedicat țările să-și completeze rezervele pe parcursul verii, perioadă în care prețurile sunt, de obicei, mai mici.
Capacitatea de stocare este în prezent ocupată în proporție de aproximativ 67%, față de o medie sezonieră de aproape 80%.
Germania, care deține cea mai mare capacitate de stocare din Europa, are depozitele umplute doar pe jumătate și se îndreaptă spre ratarea țintei oficiale de 70% pentru stocare în acest an. Se preconizează că și Țările de Jos vor rata ținta de 80%.
Fiind unul dintre cei mai mari consumatori de gaze din Europa, Regatul Unit ar putea fi expus în mod special, având una dintre cele mai scăzute capacități de stocare internă și bazându-se în schimb pe importurile prin conducte din Europa și pe transporturile cu tancuri din SUA și Orientul Mijlociu.
Chris O’Shea, directorul executiv al Centrica, compania proprietară a British Gas, a declarat luna trecută că Marea Britanie „nu are aproape deloc gaze stocate” pentru iarna care urmează.
Conflict în rândul întreprinderilor mici și mijlocii
Alexander Julius, partenerul director al Macrometal Handelsgesellschaft, un distribuitor de oțel din Hamburg, afirmă că firma sa concurează „împotriva producătorilor din regiuni în care costurile energetice sunt adesea semnificativ mai mici și unde guvernele acordă sprijin industrial direct sau indirect”.
Pentru industrii precum cea în care activează, care fac parte din Mittelstand-ul german al întreprinderilor mijlocii, el spune că energia nu este doar un alt element din lista costurilor, ci „un factor fundamental de producție”.
Însă, în loc să primească sprijin, acestea sunt „lovite de taxele ecologice, în timp ce prețul energiei crește vertiginos”.
Julius, care este și președintele asociației profesionale Eurometal, afirmă că întreprinderile vor da faliment, iar activitatea se va muta în China sau India dacă nu se iau măsuri pentru reducerea costurilor energetice.
Eurometal a avertizat că pierderile de locuri de muncă din sectorul manufacturier la nivel european ar putea ajunge la 300.000 până la sfârșitul anului, determinate parțial de concurența chineză și agravate de costurile energetice.
Axel Eggert, directorul general al organizației europene din sectorul siderurgic Eurofer, adaugă că prețurile ridicate „vor duce inevitabil la întreruperi ale producției”.
„Astfel de costuri suplimentare nu pot fi pur și simplu absorbite de industriile cu consum intensiv de energie, expuse concurenței internaționale. Cu cât criza durează mai mult, cu atât este mai mare riscul ca reducerile temporare ale producției să devină structurale, cu consecințe asupra investițiilor, ocupării forței de muncă și, în cele din urmă, asupra viabilității unităților industriale din Europa.”
Industria auto din Germania a solicitat, de asemenea, măsuri urgente din partea Berlinului și a Bruxelles-ului, afirmând că „prețurile ridicate la energie se numără printre cele mai mari dezavantaje competitive ale Germaniei ca locație de afaceri”, prețurile la energie electrică fiind, în unele cazuri, de trei ori mai mari decât în SUA.
„Germania, la fel ca UE, are nevoie urgentă de o strategie energetică susținută în comun, cu prețuri scăzute la energie electrică și o infrastructură de rețea adaptată viitorului”, a declarat un purtător de cuvânt al asociației profesionale VDA.
Dezvoltarea de noi industrii va deveni „un factor decisiv în determinarea” investițiilor străine directe în viitor, au adăugat reprezentanții asociației.
„Problema nu încetează să apară”
Situația este deosebit de gravă pentru sectorul chimic, unde companiile se bazează pe gaz atât pentru alimentarea centralelor, cât și ca materie primă - materia din care sunt fabricate multe produse -, ceea ce înseamnă că fiecare creștere bruscă a prețurilor le afectează de două ori.
Francesco Buzzella, președintele asociației italiene a industriei chimice, Federchimica, afirmă că aceasta rămâne „factorul principal care subminează competitivitatea companiilor chimice” din țară.
Sectorul energetic reprezintă în prezent 18% din valoarea totală a producției industriei chimice din Italia, în creștere față de 14% în 2021, și ar putea ajunge la 23% dacă prețurile gazului și petrolului nu scad.
În această săptămână, prețul petrolului a atins 107 dolari pe baril, pe fondul confruntărilor continue dintre SUA și Iran.
Producția din Marea Britanie a scăzut cu 60% față de 2021, potrivit Asociației Industriei Chimice, iar cel puțin 25 de unități de producție și-au încetat activitatea.
Peter Huntsman, directorul executiv al grupului chimic Huntsman Corporation, a declarat pentru ziarul „The Guardian” în luna martie că menținerea prețurilor la un nivel ridicat ar putea forța închiderea ultimei fabrici a companiei rămase în Marea Britanie, situată la Wilton, în Teesside.
Între timp, în Shropshire, Musgrave afirmă că proprietarul Bridgnorth Aluminium, grupul industrial belgian Viohalco, dorește să investească în continuare în operațiunile companiei, dar cifrele devin din ce în ce mai greu de justificat.
„Ar dori să facă niște investiții semnificative - piața britanică a aluminiului este destul de mare și ne-ar plăcea să putem vinde mai mult pe piața internă”, spune el.
Însă presiunile legate de energie și de alte aspecte fac ca „situația să fie dificil de înțeles pentru acționari… Condițiile de afaceri pentru investiții sunt cu adevărat provocatoare și se schimbă destul de rapid”.
