Witkoff și ginerele președintelui american Donald Trump, Jared Kushner, care s-a impus ca un negociator-cheie în procesul de pace, s-au deplasat în Rusia și Ucraina la începutul lunii septembrie, în încercarea de a relua negocierile blocate. Au părăsit ambele țări fără rezultate semnificative în urma eforturilor depuse, transmite Digi24.ro cu referire la Kyiv Independent.
În culise, însă, se conturează mai multe inițiative separate menite să-l elimine pe Witkoff din ecuație. The Kyiv Independent poate dezvălui că există mai multe direcții de acțiune care urmăresc, de asemenea, să perturbe relația sa strânsă cu trimisul rus Kirill Dmitriev. Oficialii și persoanele apropiate procesului, atât la Kiev, cât și la Moscova, pun la îndoială rolul lui Witkoff. În același timp, Trump pare reticent să-l înlăture pe Witkoff.
Această frustrare apare pe fondul unei probleme mai ample legate de abordarea Washingtonului. Oficialii ucraineni afirmă că observă puține idei noi din partea SUA și o disponibilitate redusă de a intensifica presiunea asupra Rusiei, în timp ce Kremlinul îl acuză din ce în ce mai des pe Witkoff de eșecuri „diplomatice” și de incapacitatea sa de a exercita presiuni asupra Ucrainei pentru ca aceasta să renunțe la teritoriile pe care Rusia nu a reușit să le cucerească pe cale militară.
„Ne tot spun că «trebuie să puneți capăt acestui război». De parcă noi nu am vrea, la naiba, să-i punem capăt”, a declarat pentru Kyiv Independent un oficial ucrainean implicat în negocierile de pace, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a putea discuta chestiuni sensibile.
Această frustrare s-a extins acum dincolo de Kiev. Oficialii ucraineni care au participat la negocierile de pace și care cunosc bine modul de gândire al Kremlinului afirmă că oficialii ruși sunt din ce în ce mai convinși că Witkoff a jucat un rol în eșecul summitului de anul trecut din Alaska și că, uneori, îi transmite informații lui Trump într-un mod care nu reflectă cu exactitate intențiile Moscovei.
Deocamdată, acest lucru plasează procesul de pace într-o situație neobișnuită: negociatorul care a devenit o sursă de frustrare în ambele capitale rămâne persoana în care Donald Trump are încredere că va duce procesul mai departe.
Scepticismul Kievului față de Witkoff datează aproape de la începutul implicării sale în negocieri. Oficialii ucraineni au pus de mult timp la îndoială înțelegerea sa asupra războiului și abordarea sa în materie de diplomație. O persoană care a participat la o rundă de negocieri trilaterale a declarat pentru Kyiv Independent că Witkoff părăsea uneori negocierile fără să le spună celorlalți participanți unde se ducea.
„Îi plac mai mult restaurantele și alte chestii de genul ăsta”, a spus persoana respectivă. „Chiar pare că tipul ăsta nu e deloc interesat. Ar putea să plece de acolo și să facă o plimbare scurtă”.
Pentru oficialii ucraineni, astfel de episoade au devenit parte a unei preocupări mai ample: faptul că Witkoff nu pare să trateze negocierile cu seriozitatea pe care o impun acestea.
Nemulțumiri și la Kremlin
Relația sa cu președintele rus Vladimir Putin nu a făcut decât să accentueze aceste îngrijorări. Witkoff s-a întâlnit cu liderul rus de cel puțin șapte ori și a vorbit în repetate rânduri cu căldură despre aceste întâlniri. În cadrul ultimei lor întâlniri, din 5 septembrie, i-a spus lui Putin: „După ce mă voi pensiona, voi privi înapoi la întâlnirile pe care le-am avut cu (dumneavoastră) la Kremlin ca fiind unele dintre cele mai frumoase și de neuitat momente din viața mea”.
Oficialii ucraineni consideră că astfel de laude reprezintă o abordare excesiv de conciliantă față de președintele rus, un criminal de război căutat de justiție, notează sursa citată. Aceștia susțin că este puțin probabil ca această abordare să-l convingă pe Putin să facă concesii semnificative.
Însă, în opinia lor, problema depășește stilul personal al lui Witkoff. Modul său de a înțelege războiul și istoria acestuia a devenit, de asemenea, o sursă recurentă de frustrare. Acest lucru a devenit deosebit de evident în primăvara anului 2025, la scurt timp după ce Witkoff a preluat responsabilitatea pentru procesul de pace.
În aprilie, Witkoff a descris primele sale discuții cu Putin drept „convingătoare” și a afirmat că acestea s-au axat pe un potențial acord de pace care viza ceea ce el a numit „cinci teritorii”. „Acest acord de pace se referă la așa-numitele cinci teritorii”, a spus Witkoff. „Cred că s-ar putea să fim în pragul unui eveniment care ar avea o importanță deosebită pentru întreaga lume”.
The Kyiv Independent poate dezvălui că descrierea publică făcută de Witkoff a preluat detalii discutate în cadrul unei întâlniri anterioare cu Putin. În cadrul întâlnirii lor din 11 aprilie, Putin făcea câteva schițe pe o foaie de hârtie când Witkoff l-a întrebat ce desenează. Putin i-a arătat foaia, pe care era scris „3+2” — o referire la concesiile teritoriale pe care cei doi le discutaseră.
Witkoff a luat hârtia cu el înapoi la Washington. Cele cinci teritorii în cauză erau zonele ocupate de Rusia din Donețk, Lugansk, Zaporojie, Herson și Crimeea. Ulterior, Rusia le-a încorporat ilegal pe toate cele cinci în constituția sa, în urma unor referendumuri fictive.
Acest episod a devenit simbolic pentru ceea ce oficialii ucraineni considerau a fi o problemă mai profundă: Witkoff discuta unele dintre cele mai importante aspecte ale războiului fără a părea să înțeleagă pe deplin problemele teritoriale aflate în joc.
Pentru Kiev, o astfel de lipsă de seriozitate și neînțelegerea caracterului sensibil al problemei reprezintă principalele probleme.
Între timp, la Kremlin se acumulau propriile nemulțumiri față de trimisul american. Surse informate despre informațiile serviciilor secrete ucrainene au afirmat că oficialii ruși au ajuns la concluzia că Witkoff era parțial responsabil pentru eșecul de a realiza un progres decisiv la summitul de anul trecut dintre Trump și Putin din Alaska.
O persoană informată și familiarizată cu negocierile l-a descris pe Witkoff ca fiind cineva pe care Putin l-a considerat inițial un canal util de acces către administrația Trump. Președintele rus, a spus acea persoană, credea că Witkoff ar putea fi convins să accepte sau să transmită propunerile Moscovei către Trump.
Relația aceea a devenit mai complicată în săptămânile dinaintea plecării în Alaska. Cu doar o săptămână înainte de summit, Witkoff s-a întors de la o întâlnire cu Putin fără stenograf. S-a bazat pe traducătorul de la Kremlin, nu pe un interpret al ambasadei SUA, încălcând astfel protocolul diplomatic tradițional.
După acea întâlnire, Witkoff i-a spus lui Trump că Putin era dispus să discute un acord în temeiul căruia Ucraina s-ar retrage din anumite zone ale regiunilor Donețk și Lugansk, în timp ce Rusia s-ar retrage din teritoriile pe care le controla în anumite zone ale regiunilor Herson și Zaporojie, a declarat un oficial american.
Însă, potrivit sursei, președintele rus nu era dispus să facă aceste concesii. Witkoff a interpretat greșit poziția „3+2” a lui Putin.
Când oficialii americani i-au informat pe omologii ucraineni și europeni cu privire la ceea ce le-a transmis Witkoff, reacția a fost una de neîncredere. La Kiev, s-a înțeles imediat că a existat o neînțelegere între cei doi, a declarat o persoană.
Discrepanța a devenit imposibil de ignorat atunci când Trump a anunțat planurile privind summitul din Alaska și s-a aflat că Putin nu era dispus să facă concesiile teritoriale descrise de Witkoff. Mai important însă, unul dintre participanții la negocierile de pace a afirmat că Witkoff nu i-a transmis lui Trump faptul că Putin dorea ca înțelegerile la care se ajunsese în Alaska să fie consemnate oficial.
Astfel, summitul s-a încheiat fără un cadru concret, consemnat în scris, care să poată servi drept bază pentru negocierile ulterioare.
Un fost oficial american care a participat la întâlnire a descris-o pentru Kyiv Independent drept „un eșec total”, adăugând că delegația rusă a plecat fără să se atingă măcar de prânz. Ulterior, oficialii ruși s-au referit la rezultatele întâlnirii ca la „spiritul de la Anchorage” sau „acordurile din Alaska”, în timp ce oficialii americani au respins ideea că summitul ar fi dus la o astfel de înțelegere.
Episodul din Alaska nu a fost singurul eșec diplomatic asociat ulterior cu Witkoff de către persoane familiarizate cu procesul. Un oficial ucrainean familiarizat cu această chestiune a atribuit, de asemenea, trimisului problemele ulterioare apărute în cadrul dialogului diplomatic dintre SUA și Rusia, inclusiv eșecul unui memorandum în 28 de puncte la care Witkoff și trimisul rus Kirill Dmitriev lucraseră împreună.
„Când Dmitriev va pleca, Witkoff va pleca și el”
Kirill Dmitriev, bogatul director al fondului suveran de investiții al Rusiei, născut la Kiev și cu studii în Occident, este, în multe privințe, omologul lui Witkoff la Moscova.
La fel ca Witkoff, Dmitriev — care ocupă funcția de „trimis special al președintelui” Putin — deține o funcție în afara structurilor tradiționale de politică externă ale Kremlinului, ceea ce îl irită pe Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei de lungă durată.
Și, la fel ca Witkoff, Dmitriev este perceput din ce în ce mai mult de către persoanele familiarizate cu negocierile ca fiind cineva care a promis prea mult și a îndeplinit prea puțin. Dmitriev a fost o figură-cheie în promovarea Summitului de la Anchorage și, la fel ca Witkoff, eșecul acestuia îi afectează imaginea, a declarat o sursă din serviciile de informații ucrainene pentru Kyiv Independent.
Dmitriev avea obiceiul de a face promisiuni grandioase, dar fără a le îndeplini prea mult, a afirmat sursa, adăugând că fiecare eșec slăbește poziția lui Dmitriev în cadrul Kremlinului, consolidând în același timp pozițiile Ministerului Afacerilor Externe condus de Lavrov. Facțiunea sa este considerată a fi în favoarea unui acord de pace cu Ucraina — unul care favorizează în mare măsură interesele Moscovei — în timp ce susținătorii liniei dure de la Kremlin, precum Lavrov și directorul Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), Alexander Bortnikov, consideră că o victorie militară asupra Ucrainei este atât posibilă, cât și de dorit.
Cu toate acestea, mulți membri ai guvernului ucrainean ar fi încântați să vadă căderea lui Dmitriev, a declarat sursa pentru Kyiv Independent, întrucât chiar și facțiunea „moderatistă” pe care o reprezintă Dmitriev promovează o soluționare a războiului care ar include clauze și condiții considerate dezastruoase pentru Ucraina.
Dar, la fel ca Witkoff, Kirill Dmitriev menține, deocamdată, o relație strânsă cu patronul său, în ciuda lipsei unor succese concrete. Legăturile familiale cu Putin ar putea explica de ce lipsa lui de succes continuă să fie tolerată de liderul rus. Se spune că soția lui Dmitriev, Natalia Popova, este o prietenă apropiată a fiicei lui Putin, Katerina Tikhonova, și îi este adjunctă la Fundația Innopraktika din Moscova.
Chiar dacă Dmitriev își păstrează funcția în cadrul Kremlinului, pe măsură ce eșecurile repetate îi erodează influența și puterea, utilitatea lui Witkoff, în calitate de omolog american și interlocutor-cheie al acestuia, continuă să scadă. „Când Dmitriev va pleca, Witkoff va pleca și el”, a declarat pentru Kyiv Independent o persoană la curent cu negocierile de pace. „Deocamdată, această facțiune a lui Dmitriev speră că Witkoff va oferi ceea ce dorește (Rusia)”.
Aceste eșecuri și încercările de a-l marginaliza pe Witkoff au ridicat din ce în ce mai mult o întrebare la care nici Kievul, nici Moscova nu par capabile să răspundă: dacă actualul canal de negociere a dat atât de puține rezultate, cu ce ar trebui înlocuit?
Moscova a dat de înțeles în mod public că este deschisă la menținerea mai multor canale de comunicare cu Washingtonul. După ultima vizită a emisarilor în Rusia, consilierul pentru politică externă al Kremlinului, Iuri Ușakov, a declarat că colaborarea va continua prin intermediul canalului lui Witkoff, „precum și prin alte căi diplomatice”.
Au existat speculații potrivit cărora administrația Trump ar putea apela la un alt înalt funcționar pentru a-și asuma un rol mai important în cadrul negocierilor.
Directorul CIA, John Ratcliffe, s-a deplasat la Moscova la sfârșitul lunii august, unde a discutat, printre alte subiecte, despre Ucraina cu înalți oficiali ruși din domeniul securității. Această vizită a alimentat speculațiile potrivit cărora Ratcliffe ar putea, în cele din urmă, să își asume un rol mai important în procesul de pace.
Financial Times a relatat, citând surse anonime, că Trump lua în considerare posibilitatea de a-i încredința lui Ratcliffe un rol diplomatic mai amplu în cadrul negocierilor privind un acord de pace între Rusia și Ucraina.
Casa Albă a respins aceste informații, calificându-le drept „știri complet false”. O persoană la curent cu situația a declarat, de asemenea, pentru Kyiv Independent că un astfel de aranjament era puțin probabil. Sursa a afirmat că Moscova îl consideră pe Ratcliffe prea favorabil Ucrainei pentru a putea fi un înlocuitor acceptabil pentru Witkoff.
Deocamdată, așadar, situația pe plan diplomatic rămâne, în mare parte, neschimbată. Kievul dorește ca Washingtonul să exercite o presiune mai mare asupra Moscovei sau, cel puțin, să contribuie la zădărnicirea planurilor lui Putin de a „îngheța” Ucraina în iarna care urmează. Moscova se întreabă din ce în ce mai des dacă Witkoff îi prezintă corect pozițiile sale lui Trump.
Iar persoanele apropiate președintelui SUA afirmă că Trump rămâne reticent în a-l îndepărta pe un prieten de lungă durată dintr-un proces pe care încă dorește să-l controleze. Astfel, Witkoff rămâne în funcție — chiar dacă încrederea în rolul său pare să se erodeze de ambele părți ale mesei de negocieri.
PUBLICITATE
