„Populatia acestui teritoriu nu a trait vreodata mai bine decât acum!”
După mai multe săptămâni fără editoriale a vent timpul să revenim la tradiție în constantul efort de a elimina orice formă de mister din interpretarea informațiilor care ne parvin din Republica Moldova.
Promiteam în unul din textele anterioare o pauză pentru a ridica puțin capul din ghidon și pentru a încerca o analiză mai amplă a situației la zi. În engleză există un termen, „helicopter view”, și cred că e arhi-necesar să-l practicăm în acest exercițiu, simplificând la maximum și încercând o abordare care să fie pe înțelesul tututor, de la vlădică (dar ei ne interesează relativ puțin aici) și până la opincă (categorie deloc pejorativă în cazul dat, la care mă pot înscrie fără reticențe).
Vom începe de la situația economică a Republicii Moldova, pornind de la o evaluare la rece a perioadei 2020 – prezent, care coincide cu mandatele prezidențiale ale Maiei Sandu, figură emblematică, cu certitudine exagerat de emblematică, dar care a beneficiat și de o majoritate parlamentară confortabilă.
Din start vom menționa că, în pofida conjuncturii regionale catastrofice, Republica Moldova o duce mult mai bine decât ne-am fi putut aștepta. Mai mult: afirm cu toată certitudinea și responsabilitatea: populația acestui teritoriu nu a trăit vreodată mai bine decât acum, în toată istoria existenței lui! Iată un simplu exemplu: datele Registrului de stat (01/04/2026) arată că numărul vehiculelor din R. Moldova s-a majorat cu 262.443 în ultimii patru ani, iar În ultimii opt ani, numărul înmatriculărilor de autoturisme noi în Republica Moldova s-a triplat! Cifre generate de sărăcie, pe semne.
Dar să revenim la economie și la cifre, și vom examina tabloul economic îndeaproape. Toți indicatorii macroeconomici sunt menținuți la un nivel acceptabil (toate grficelel de mai jos sunt generate de „tradingeconomics.com”). Vom lua doar câțiva, cei mai importanți:
1. Evoluția PIB-ului (numerar): aici orice comentariu ar fi inutil, dar vom constata faptul că economia R. Moldova practic s-a dublat de când a ajuns actuala guvernare la manete!
2. Creșterea PIB-ului (ceea ce numim noi „creșterea economică"): Observăm foarte clar perioadele de răstriște atât pentru noi, cât și pentru întreaga Europa: epizodul COVID-19, invazia Ucrainei și criza energetică, declanșată în regiune de bombardamentele sistemului energetic ucrainean.
3. PIB per capita ajustat la paritatea puterii de cumpărare (no comment):
4. Datoria publică raportată la PIB, %: vom menționa că la acest capitol în 2016 am avut o situație mai rea decât acum. E o palmă directă actualilor „criticani” care au făcut din creșterea nominală a datoriei publice un adevărat narativ propagandistic. În realitate, la acest capitol guvernările precedente au performat mai rău, pe de o parte, pe de alta – vedem că datoria publică contribuie direct la creșterea economică (vedeți graficile de mai sus) și nu dispare în nisipurile fără sfârșit ale „eleveƫiilor” paradiziace precum era pe timpuri. Ca să înțelegem ce înseamnă această cifră și unde ne situăm, iată care sunt țările europene cu cele mai mari datorii publice raportate la PIB: Grecia - 149,7%, Italia - 137,8%, Franța - 117,7%, Belgia - 107,1%, Spania - 103,2%, Portugalia - 97,6%. În mediu pe UE această cifră e de 82,1%, iar datoria României constituie 58,9% din PIB-ul său.
5. Creșterea producƫiei industriale: vedem că creșterea post-COVID a compensat din plin declinul. Apoi a venit războiul și aici ar trebui să ne mirăm că cineva mai produce ceva în R.Moldova, nu că am înregistrat descreștere, deși trendul și la acest capitol este unul pozitiv.
6. Salariul minim pe economie: a crescut, fără îndoială, dar să nu uităm că o bună parte din această creștere a fost „arsă” de inflație...
7. Rata șomajului:
8. Inflaƫia: aici ar fi judicios să menționăm că în România avem o inflație de 10,7%, în Ucraina de 8,6%, pe lângă 6,8% în R.Moldova
9. Excedent / Deficit bugetar (doar eu văd ceva albastru în grafic?):
Ajunși aici cu privitul imaginilor, am putea deja genera o primă concluzie: toate isteriile publice ale așa-numitei „opozițîi” (cei mai vocali fiind sincronizați întotdeauna cu narativele kremliniste) despre incompetența guvernării actuale pot fi aruncate la gunoi, iar pe acei care se lasă influențați de asemenea mesaje îi vom invita la școală să mai învețe puțînă economie sau, cel puțîn, să urmărească indicatorii statistici publicați atât de organisme naționale (BNS), cât și internaționale.
Vom mătura din start și o colncluzie falsă care ne-ar face să ne culcăm pe o ureche care ar putea presupune că au început a curge râuri de lapte printre maluri de miere în Republica Moldova, căci problemele endemice ale formațiunii statale cu numele Republica Moldova (generate de altfel de succesiunea unor guvernări dezastuoase din epoca Lucinschi - Voronin) nu au dispărut nicăieri și ele, pe termen mediu și lung, sunt extrem de greu de soluționat, dacă nu imposibil.
Ce ziceƫi, să mai privim câteva imagini?
1. Balanƫa comercială (valorică):
Prețurile la energie sunt principala sursă a acestui deficit, dar să nu uităm nici de faptul că în perioadă de creștere se importă mult utilaj industrial, care se răscumpără peste ani și care alimentează deficitul astăzi. Ceea ce și confirmă infograficul BNS (anul 2025):
2. Rata de participare a forƫei de muncă (în Franƫa această rată se ridică la 75,6%, în România - la 66,8%, pe lângă doar 42,1% în Republica Moldova!):
Ultimul grafic este probabil cel mai alarmant, deși am putea aduce aici și faimoasa piramidă demografică, și rata emigrației, și rata natalității... Oricât de „genială” nu ar fi o guvernare, o asemenea situație nu poate fi redresată pe durata unui mandat sau chiar două.
Astea fiind spuse, vom atenționa cititorul asiduu (recunosc, să ajungi până la acest moment al lecturii e deja o virtute în epoca instantaneului informațional!) că fără o guvernare pro-europeană, fără ajutoarele și suportul instituțional european, am fi nu departe de o adevărată catastrofă umanitară în Republica Moldova.
Să ne punem de acord din start: guvernarea actuală nu este una excepțional de bună și numeroasele deficiențe (despre care vom vorbi mai târziu în părțile care urmează) sau lipsă de înțelegere clară a situației și a riscurilor din Republica Moldova (ori poate e doar lipsă de curaj politic?, ori sunt limitați în acțiune de „partenerii externi”?, nu avem de unde ști) sunt o dovadă. Nu putem însă nega faptul că sunt excepționali „manageri de criză” (e drept că e mai greu cu procesele, dar aici vorbim deja de lacune mari de formare care a fost în trecut axată pe „gestiune de proiect” și nu pe „procese”. „Sustenabilitatea și durabilitatea” par a fi noile trenduri, dar până vor ajunge învățăceii de azi la manete va mai trece ceva timp...) și, forțați ori ba, știu să asimileze si să implementeze foarte rapid recomandările donatorilor și experților din exterior.
Și nu în zadar, date fiind ultimile două „imagini”, din ce în ce mai insistent se vorbește despre re-Unire, inclusiv din partea guvernării actuale, care, orice am crede despre ei, sunt oameni școliți și înțeleg foarte bine care sunt perspectivele de viitor pe termen mediu și lung ale Republicii Moldova.
Iar dacă nu am reușit eu să vă conving, vă propun și un mic exercițiu alternativ.
Fiindcă am intrat într-o nouă eră tehnologică vom exploata și noi IA pentru o succintă notă informativă: iată ce mi-a scos robotul (am promis că voi menționă de fiecare data când voi folosi IA și asta fac. L-am rugat frumos, în engleză, de pe un PC din Franța, să-mi prezinte succint cum a evoluat situația economică din Republica Moldova de la 2020 încoace):
„Evoluția Economică a Republicii Moldova din 2020 până în prezent
Traiectoria economică a Republicii Moldova după anul 2020 a fost modelată de o succesiune de șocuri externe extraordinare și, simultan, de accelerarea reformelor structurale asociate procesului de integrare europeană. Țara a intrat în noul deceniu sub presiunea pandemiei COVID-19, urmată aproape imediat de consecințele regionale ale războiului din Ucraina, de criza energetică, de presiunile inflaționiste și de perturbările comerciale și logistice. În pofida acestor provocări, Republica Moldova a demonstrat o capacitate semnificativă de stabilizare macroeconomică și adaptare instituțională.
Contextul Internațional și Reziliența Economică
Economia Republicii Moldova este extrem de vulnerabilă la evoluțiile externe din cauza dependenței sale de importuri, remitențe, exporturi agricole și aprovizionare energetică. Pandemia din 2020 a generat o contracție severă a activității economice, iar criza geopolitică regională de după 2022 a amplificat presiunile inflaționiste și a evidențiat slăbiciunile structurale privind securitatea energetică și competitivitatea industrială.
Războiul din Ucraina a modificat fundamental mediul economic al Republicii Moldova. Coridoarele comerciale au fost perturbate, costurile de transport au crescut, iar prețurile la energie au înregistrat majorări dramatice. Totuși, țara a beneficiat de un sprijin financiar sporit din partea Uniunii Europene, Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale. Obținerea statutului de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană a devenit un factor esențial pentru consolidarea reformelor și creșterea încrederii investitorilor. Potrivit evaluărilor FMI, integrarea europeană oferă Republicii Moldova „o oportunitate unică” de a crește productivitatea, de a stimula dezvoltarea economică pe termen lung și de a îmbunătăți nivelul de trai.
Ciclul macroeconomic după 2020 reflectă acest context turbulent. După contracția profundă provocată de pandemie în 2020, Republica Moldova a înregistrat o revenire economică excepțională în 2021, susținută de redresarea consumului, exporturilor și remitențelor. Totuși, șocul energetic și valul inflaționist din 2022 au provocat un nou episod recesionar, înainte ca economia să revină treptat pe o traiectorie de stabilizare în perioada 2023–2025.
Indicatorii Macroeconomici
Dinamica PIB-ului real ilustrează volatilitatea evoluției economice recente a Republicii Moldova. Creșterea economică s-a redus puternic în 2020 în contextul pandemiei, a cunoscut o recuperare rapidă în 2021, a intrat din nou în contracție în 2022 din cauza instabilității regionale și a inflației energetice, după care a revenit la o creștere moderată.
Conform estimărilor FMI și statisticilor naționale, creșterea PIB-ului a atins aproximativ 13,9% în 2021, după revenirea post-pandemică, înainte de a scădea cu circa 4,6% în 2022 din cauza crizei energetice și geopolitice. Ulterior, economia a revenit treptat la creștere, cu proiecții de aproximativ 2–3% anual pe termen mediu.
O provocare macroeconomică majoră a fost inflația. Creșterea prețurilor internaționale la energie și a inflației importate la produsele alimentare au împins prețurile de consum la niveluri istorice în 2022 și începutul anului 2023. Politica monetară restrictivă implementată de Banca Națională a Moldovei a contribuit la stabilizarea treptată a anticipațiilor inflaționiste. Proiecțiile FMI indică revenirea inflației către intervalul țintă de aproximativ 5% anual.
Poziția fiscală a evoluat, de asemenea, semnificativ. Cheltuielile publice au crescut considerabil din cauza subvențiilor energetice, schemelor de compensare socială și investițiilor în infrastructură. Deși deficitele fiscale s-au majorat, datoria publică a rămas relativ moderată comparativ cu standardele regionale, menținându-se în general sub 45% din PIB. Asistența financiară externă din partea partenerilor europeni a avut un rol esențial în menținerea stabilității fiscale.
Principalii Indicatori Macroeconomici ai Moldovei (2020–2025)
Dezvoltarea Industrială și Tendințele Investiționale
Dezvoltarea industrială a devenit din ce în ce mai importantă pentru strategia de diversificare economică a Republicii Moldova. Tradițional dependentă de agricultură și remitențe, țara a încercat să își consolideze capacitățile de producție în domeniul industriei prelucrătoare, procesării alimentare, tehnologiei informației și construcțiilor.
Industria alimentară a demonstrat reziliență în timpul crizelor recente, beneficiind de producția agricolă internă și de oportunitățile de export către piețele europene. Producția industrială a fost susținută și de creșterea sectorului materialelor de construcții și a industriei ușoare. În 2025, producția industrială a continuat să se extindă, fiind susținută parțial de industria alimentară și investițiile din sectorul energetic.
Sectorul IT reprezintă unul dintre cele mai dinamice segmente economice ale Republicii Moldova. Dezvoltarea Moldova Innovation Technology Park și stimulentele fiscale acordate companiilor tehnologice au contribuit la creșterea exporturilor de servicii digitale și la apariția unei industrii competitive de outsourcing. Această transformare a compensat parțial dependența tradițională de agricultură.
Activitatea investițională s-a accelerat după 2023, susținută de asistența financiară europeană și proiectele de modernizare a infrastructurii. Investițiile publice în drumuri, interconectări energetice și logistică au dobândit o importanță strategică în contextul reducerii dependenței de resursele energetice rusești și al aprofundării integrării în piețele europene.
Investițiile străine directe, deși încă modeste comparativ cu economiile vecine, au înregistrat o îmbunătățire graduală. Proiecțiile FMI indică intrări de ISD de aproximativ 2–2,5% din PIB pe termen mediu.
Graficul de mai sus poate simboliza traiectoria ascendentă pe termen mediu a investițiilor și producției industriale, în ciuda fluctuațiilor pe termen scurt.
Bunăstarea Populației și Condițiile Sociale
Creșterea economică s-a reflectat neuniform asupra îmbunătățirii nivelului de trai. Republica Moldova rămâne una dintre cele mai puțin dezvoltate economii europene, confruntându-se cu sărăcie rurală persistentă, migrație a forței de muncă și declin demografic. Cu toate acestea, mai mulți indicatori sociali s-au îmbunătățit după 2020 datorită creșterii salariilor, influxului de remitențe și programelor de sprijin social.
Salariile reale au crescut semnificativ în anii de redresare, în special în zonele urbane și în sectorul IT. Schemele guvernamentale de compensare introduse în timpul crizei energetice au redus parțial impactul social al inflației asupra gospodăriilor vulnerabile. Potrivit instituțiilor internaționale, cererea internă și consumul au fost susținute de creșterea robustă a salariilor și transferurilor sociale.
Totuși, persistă provocări structurale importante. Emigrarea continuă să reducă forța de muncă și să limiteze potențialul de creștere economică pe termen lung. Regiunile rurale rămân puternic dependente de agricultură și de remitențele lucrătorilor moldoveni din străinătate. Îmbătrânirea populației exercită, de asemenea, presiuni tot mai mari asupra sistemelor de sănătate și pensii.
Perspectivele pe termen mediu rămân prudent optimiste. Negocierile de aderare la Uniunea Europeană și Planul de Creștere al UE oferă Republicii Moldova acces la finanțare, reforme instituționale și oportunități de modernizare a infrastructurii care pot accelera convergența cu standardele europene de trai. Cu toate acestea, viitorul economic al țării va continua să depindă într-o mare măsură de stabilitatea geopolitică, securitatea energetică și implementarea reformelor structurale.
Concluzii
Începând cu anul 2020, Republica Moldova a traversat una dintre cele mai turbulente perioade economice din istoria sa post-independență. Țara s-a confruntat succesiv cu șocurile generate de pandemie, conflictul regional, inflație și insecuritate energetică. În pofida acestor dificultăți, Republica Moldova a reușit să mențină stabilitatea macroeconomică, să reia creșterea economică și să avanseze în procesul strategic de integrare europeană.
Evoluția economiei moldovenești demonstrează atât reziliență, cât și fragilități structurale. Diversificarea industrială, modernizarea infrastructurii și extinderea sectorului digital oferă oportunități promițătoare pentru dezvoltarea pe termen lung. În același timp, declinul demografic, migrația forței de muncă și dependența externă rămân constrângeri semnificative.
Următorul deceniu va determina, cel mai probabil, dacă Republica Moldova va reuși să transforme actualul impuls geopolitic și instituțional într-o convergență economică sustenabilă cu Uniunea Europeană și într-o îmbunătățire durabilă a bunăstării populației”
