De la începutul invaziei masive a Ucrainei de către hoardele putleriste au trecut 1333 de zile.
Situația pe front nu prea a evoluat: rușii continuă asalturile, cu același ritm, chiar au reapărut atacuri cu blindate, dar avansările la sol sunt în net regres față de iulie-august. În schimb, pierderile ocupanților sunt abisale: armata putleristă pierde în jur de 1000 de oameni zilnic, morți sau răniți, ceea ce e confirmat atât de ucraineni cât și de occidentali sau chiar de ruși (nu vorbim de oficialități, de la sine înțeles).
Continuă loviturile Ucrainei asupra instalațiilor infrastructurii prelucrătoare de petrol ale rusiei și rezultatele sunt palpabile: exporturile de petrol ale rusiei sunt în scădere sensibilă pentru prima dată din 2022, iar putler este nevoit să caute benzină pe la vecini.
Odată cu venirea toamnei rușii au intensificat bombardamentele asupra infrastructurii energetice ucrainene, urmărind același scop: epuizarea morală a populației în preajma iernii...
În ziua în care scriu acest text, Zelensky este în SUA unde are prevăzută o întâlnire cu Trump. Întâlnirea era preconizată de o săptămână și a tot plouat cu comentarii referitoare la o decizie majoră a SUA de a transmite Ucrainei rachete de croazieră de tip Tomahawk, dar... a intervenit o discuție telefonică dintre marele blond cu putler! Cică s-ar fi înțeles să se întâlnească din nou, la Budapesta, în teren ostil pentru Ucraina. De aici încolo, și la momentul în care veți citi aceste rânduri, veți fi mai avansați în informație decât autorul acestor rânduri... Ce anume se va anunța după întâlnirea cu Zelensky? A mai câștigat timp putler? Vor ramâne consecvenți americanii, ținând cont de declarațiile de la Ramstein?
Cert e faptul că în timp ce putler discuta cu Trump a fost bombardat masiv Кriviy Rig... Exact precum s-a întâmplat și în timpul întâlnirii de la Anchorage!…
Dar să revenim puƫin și în Republica Moldova :
HABEMUS PRIM-MINISTRU Alexandru Munteanu a fost anunțat drept candidatul majorității (a se citi PAS) la funcția de Prim-Ministru al Moldovei. Cred că titlul de „candidat” este mai degrabă o formalitate și nu ar trebui să avem dubii că anume el va fi investit în funcție. Are 61 de ani (adică nu e chiar tocmai tânăr), e prezentat drept „om de afaceri”, deși mai corect ar fi de spus „gestionar de fonduri”, căci nu a creat nicio afacere ex-nihilo. A administrat niște bani americani, europeni și elvețieni pe care i-a investit în companii private din Ucraina (ce-i drept, la moment am găsit doar două, dar poate că nu știu eu să caut), deși firma lui, creată în 2016, ar presupune investiții și în Belorusia (în 2016?), și în R. Moldova. Situl oficial al companiei de la Kiev, „4i Capital Partners”, este absolut vid, e, de fapt, doar o imagine, iar despre cele două companii din Ukraina am aflat de la fondul de investiții elvețian (SIFEM, Swiss Investment Fond for Emerging Markets), dintr-un PDF de 16 pagini. ZdG, la fel precum și RISE, au și publicat un material despre o companie off-shore conectată cu compania de la Kiev, despre care interesatul (într-un interviu acordat Lorenei Bogza joi seara) a spus că off-shorul e într-o zonă „albă” și... cam atât. În afară de faptul că e și fondatorul Alianței Franceze de la Chișinău și că pentru aceste fapte mărețe a fost decorat cu Legiunea de Onoare în Franța (vă asigur, însă, că nu e o ditamai referință sau gaj de ceva), că a mai activat la Banca Mondială, că a mai predat finanțe la Chișinău (Recean i-a fost, cică, student), mare lucru nu știm. Dacă e să mă întrebați în off, nu așa, într-un editorial, v-aș spune că nu e tocmai candidatul pe care mi l-aș fi dorit, dar... v-aș propune să avem puțină răbdare și să judecăm fapte, nu vorbe. Cu certitudine este susținut de europeni, sper și de americani, iar acest lucru nu e tocmai puțin. Mi-ar place să știu mai multe despre ce-i în capul lui, care-i sunt viziunile asupra „stării lumii” și cum se poziționează el în istorie, nu de alta, dar am mai avut „pro-europeni” care considerau că în Transnistria a fost „război civil”... Adevărul e că, venind din Ucraina, de sub bombe, e cam greu să fii filo-rus, ceea ce, cel mai probabil, nici nu e, în pofida studiilor la Universitatea „Prietenia Popoarelor” de la Moscova (aici ar trebui să pomenim și despre un masterat în SUA, la Columbia University, pentru a păstra aparența unei obiectivități). Vom trăi și vom vedea. Pe lângă unele specimene pe care le-am avut în acestă funcƫie de la independenƫă (pe unii, iată, îi vom regăsi în Parlament!)... Poate că lejera mea reticență e prematură și e candidatul potrivit. Obiectivul strategic al Guvernului va fi aderarea la UE în 2028, așa a declarat. Să ținem bine minte această dată!
SCRUTIN VALIDAT Curtea Constituțională a validat rezultatele scrutinului, așa că Vasile Costiuc nu are de ce să-și facă griji și poate să se pregătească de scamatorii în Parlament unde, cu siguranță, va avea suportul a câteva persoane odioase din istoria fragedă a R.M., de care, speram noi naiv, credeam că am scapăt... Partidul său se declară „pro-european”, așa că vom vedea la ce va cânta el în Parlament: îi va da din drâmbă, ori din balalaikă.
Cam atât. Așteptăm în continuare acțiuni ferme din partea organelor de resort în combaterea războiului hibrid, care, să nu uităm, nu a luat sfârșit.
