Noutățile din Ucraina în această săptămâna nu au fost despre front, unde tempoul avansării rușilor a scăzut foarte mult (ceea ce nu înseamnă că ei nu mai avansează), dar despre orașele ucrainene, care, din cauza că putleriștii au distrus infrastructura civilă, se confruntă cu enorme probleme energetice. Rusia a lovit exact în momentul în care un front atmosferic arctic a coborât peste Europa. Situația la Kiev și în alte orașe cu încălzirea și aprovizionarea cu electricitate e critică. Astfel, primarul capitalei ucrainene a chemat populația să părăsească Kievul, dacă e cu putință. Mai simplu spus: "dacă aveți casă cu sobă pe undeva, mergeți într-acolo!"
Din alte părți de pe glob noutăți bune nu prea au venit, deși câte ceva putem sclipui: continuă vânatul navelor din „flota din umbră”. Numărul tankerilor interceptate și arestate de americani s-a ridicat la 6. Nava despre care scriam săptămâna trecută după care americanii s-au fugărit jumătate de glob, s-a dovedit a fi una cu „supriză”. Americanii știau probabil ce avea la bord, altfel nu ar fi urmărit-o cu atâta insistență. Cică ar fi găsit 1,5 Tone de aur, bani gheață (nu s-a comunicat câți anume, dar bănuim că sunt sume astronomice) și elemente electronice pentru drone. Bună captură, trebuie să recunoaștem.
Săptămâna trecută îmi exprimam scepticismul referotor la succesul revoltei din Iran... Lucrurile nu sunt tocmai clare și, probabil, nici evenimentele nu au evoluat până la un sfârșit definitiv, dar se pare că puterea a înnăbușit în sânge răscoala populară. Se vorbește despre suportul rusiei, în special cu echipament care a permis un black-out informațional. Americanii, în pofida așteptărilor și, cel mai grav, promisiunilor, nu au intervenit. Cică mai multe țări arabe din Golf au desfășurat eforturi diplomatice considerabile pe lângă americani pentru a nu „destabiliza” situația din regiune. Aceste eforturi s-au dovedit a fi decisive... La momentul în care scriu aceste rânduri, suntem nevoiți să constatăm un fapt: protestele din Iran au eșuat și regimul e încă la putere. Nici nu vreau să gândesc la ce va urma... Epurări și represiuni vor fi neapărat, e ceva inerent regimurilor de acest tip.
Dar să revenim puțin și în Republica Moldova unde a explodat o bombă mediatică de proporții pe lângă care nu putem trece:
UN SINGUR SUBIECT DE DISCUȚIE – UNIREA! Noutatea a răvășit spațiul mediatic din Republica Moldova încă la începutul săptămânii, dar discuțiile nu s-au domolit nici astăzi! Maia Sandu, într-un interviu acordat unor jurnaliști britanici, răspunzând la una din întrebări, a spus că la un eventual referendum ar vota pentru Unire. De ce? Fiindcă Republicii Moldova îi vine foarte greu să reziste singură presiunilor din exterior și provocărilor te tot ordinul în contextul regional actual.
Reacțiile din spațiul public nu au intârziat să vină. Nu cred că există vre-un comentator sau analist care să nu se fi exprimat la subiect. În mare, am putea să grupăm opiniile în câteva categorii:
- Prima reacție a venit de la putleriștii cu certificat, indiferent de statutul lor: partide, deputați sau propagandiști. Ei au declarat că Sandu a atacat ditamai „statalitatea” și că vor cere SIS-ului să investigheze. Eu unul le-aș recomanda să fie mai atenți cu asemenea cerințe, nu de alta, dar dacă se apuca SIS să cerceteze care sunt inamicii „statalității” (eu unul aș întreba altceva: „de ce nu a făcut-o SIS până acum?”), majoritatea kremliniștilor riscă mult. Referendumul nu este ceva ilegal, dar iată susținerea unui stat care ocupă o bună parte din teritoriul propriului stat, ridică semne de întrebare.
A doua categorie de păreri exprimate a venit mai degrabă din partea susținătorilor PAS care au pedalat la idea că nu s-ar fi întâmplat nimic excepțional. Drept argument ei au insistat asupra faptului că Maia Sandu a spus exact același lucru acum câțiva ani, în varii interviuri. Circulă masiv pe rețelele de socializare fragmente din acele interviuri. Au dreptate și nu prea. Totul e în detalii și nuanțe. Maia Sandu – politician, candidat la prezidențiale, și Maia Sandu la al doilea său mandat prezidențial, recent numită „Liderul Politic Global”, nu sunt aceeași persoană. Și nici „situația internațională” nu este aceeași. O Europă întreagă încearcă să găsească soluții pentru a salva Republica Moldova (să nu credeți că e o exagerare sau că o fac din dragoste mare față de moldoveni, o fac din frică pentru propria securitate) și când colo, hop!: o declarație care aduce pe platou o soluție într-atât de evidentă și mult mai simplă de realizat!
Și a treia categorie de opinii vine mai degrabă din partea „unioniștilor” (ghilimelele sunt de rigoare) bizaroizi care au migrat spre un putlerism mai mult sau mai puțin disimulat, ceva care gravitează în jurul nucleului „georgescu – simion”. Dacă uneori e greu să-i recunoști sau să-i delimitezi de ceilalți unioniști, ei au totuși ceva în comun și nu ai cum să dai greș: toți sunt anti-ucraineni și anti-europeni. Adică ei pot spune că nu le place putler, dar neapărat vor afirma că și ucrainenii sunt răi. Europa e întruchiparea iadului pe pământ, dacă ai sta să-i asculți. Pentru această categorie Maia Sandu a rămas un dușman, unul mult mai important decât un Dodon, Tkaciuk, Vlah, etc. Am urmărit amuzat cum căutau argumente împotriva spuselor președintei. Cred că în aceste momente îi invidiau pe putleriști pe bune. Ce simplu e să fii un „dodon” nu-i așa?
Nu cred că voi aduce multă plus valoare pe lângă multitudinea de opinii deja exprimate dacă îmi expun și eu punctul de vedere, care oricum e același de când scriu pentru Domniile Voastre și e suficient de transparent în rândurile de mai sus.
Altceva vreau să scot în evidență, ce nu prea a fost menționat în altă parte. Nu știu dacă răspunsul lui Sandu la întrebarea din interviu a fost unul calculat sau deliberat. E foarte probabil că nici nu prea s-a gândit, ci doar a răspuns onest și consecvent. Ea într-adevăr crede că Unirea ar fi o soluție pentru Republica Moldova, dar ea de asemenea crede că moldovenii nu vor Unirea. Nu știu, nu sunt în capul ei și pot doar presupune, dar nu am de ce crede că minte. De unde vin aceste convingeri (să presupunem că sunt anume acestea) e o vastă discuție și nu dispunem de spațiu suficient aici și acum.
După tot preludiul de mai sus, iată-ne ajunși și la concluzia editorialului de astăzi: furtuna stârnită în spațiul mediatic de o frază aparent neînsemnată a președintei Maia Sandu demonstrează cu lux de probe că re-Unirea este punctul nevralgic, elementul central, coarda esențială a sensibilității civice în Republica Moldova.
UNIREA este unicul subiect demn de a fi discutat în spațiul public, probabil și ultimul capabil să mobilizeze energii de care am uitat că suntem capabili! Dixit!
