Alexandru Tănase // Când istoria se vinde la tarabă

Ieri, agenția de presă Reuters a relatat că Vladimir Putin solicită un angajament scris din partea liderilor occidentali privind oprirea expansiunii NATO spre Est — mai precis, excluderea fostelor provincii sovietice, precum Ucraina, Moldova și Georgia, din arhitectura europeană de securitate — ca preț pentru a accepta încetarea războiului.

Keith Kellogg, emisarul domnului Donald Trump pentru Ucraina, a confirmat că președintele american este pregătit să-i ofere lui Vladimir Putin această garanție, dacă aceasta devine condiția încheierii conflictului. Astfel, în spatele formulărilor diplomatice și al pretextelor formale, marile puteri nu fac altceva decât să rescrie — cu un pix gros, înmuiat în cinism — istoria trădării popoarelor mici.

Este același ton calm, de funcționar care trasează granițe peste capete și vieți, cu care Churchill desena, pe șervețele, împărțirea Estului european cu Stalin. Doar personajele s-au schimbat: un octagenar care a promis că va cuceri Kievul în trei zile și alt octagenar care promite că va aduce pacea în treizeci de zile.

Ce rost mai are să-i reamintești lui Donald Trump că Rusia putinistă astăzi este o dictatură fascistă, care își terorizează propriii cetățeni și hărțuiește constant statele vecine? Ce rost să-i spui că Ucraina, Moldova și Georgia nu sunt pete de cerneală pe hărțile de la Yalta, ci popoare vii, cu sânge, memorie și demnitate?

Pentru orice om lucid, este evident că pentru Putin, armistițiul cu Ucraina nu este sfârșitul războiului, ci doar o pauză de respiro. El așteaptă să devoreze la desert: Moldova și Georgia — lăsate pe dinafară marilor înțelegeri.  

Pentru cei care negociază lumea ca la iarmaroc, noi nu contăm. Suntem cel mult o notă de subsol într-un târg mârșav, semnat în spatele ușilor închise, cu zâmbete diplomatice și mize imperiale. Din păcate, pentru actuala administrație americană libertatea noastră valorează exact până acolo unde începe interesul lor.

Cu fascismul nu se negociază, el trebuie zdrobit. Cine îl așază la masa păcii nu face decât să-i pună în farfurie viețile altora. Cei care aleg să se plece în fața lui, vor fi călcați de două ori: mai întâi de rușine, apoi de tancuri.

Singura noastră salvare este consolidarea Uniunii Europene. Este tot mai clar că pentru Republica Moldova, aderarea la Uniunea Europeană nu mai este o alegere. Este singura cale de a exista.