Deportările sunt reflectate mai clar în actualele manuale, constată istoricul Anatol Petrencu

De ce e nevoie să păstrăm memoria colectivă asupra represiunilor politice și crimelor împotriva umanității?”. Istoricul a constatat că, în comparație cu edițiile anterioare, noile manuale tratează mai consistent tema celor trei valuri de deportări și subiectul foametei organizate. Totuși, Anatol Petrencu subliniază că manualele nu pot înlocui lucrările academice, din motiv că „manualul nu este o monografie are rigori, niște limite”, transmite IPN.

Profesorul atrage atenția și asupra rolului esențial al cadrelor didactice: „Poți să ai un manual ideal și să ai un profesor care nu are tragere de inimă și viceversa”.

Pentru a înțelege cu adevărat amploarea dramei deportărilor, trebuie să ne întoarcem în timp, la primul val, care, potrivit lui Petrencu, a lovit în mod special intelectuali, primari, administratori și oameni gospodari, categorii sociale considerate de sovietici drept „exploatatori” prin muncă.

Sovieticii au lovit nu pe principii etnice, dar pe principii sociale, subliniază istoricul.

„În ochii lor cei care aveau proprietate erau exploatatorii muncii omului. A început căutarea primarilor, nu numai care erau în funcție, dar care au fost până atunci, toți membrii de partide, numite de ei ”burgheze”. De ce primarii? Primarii aveau modele pentru ceilalți săteni, erau buni gospodari”, a menționat Petrencu.

Circa două treimi din primari, cu tot cu familii, au fost incluși în listele de deportare. Listele au fost elaborate chiar de activiștii satelor, după diferite criterii și pretexte: „Această listă era pregătită, ulterior a fost aprobată, iar în noaptea din 12 spre 13 iunie, oamenii au fost ridicați din casele lor, duși la stația de cale ferată, îmbarcați în vagoane și duși în Siberia”.

I-au dus în cele mai mizerabile condiții. Este o legendă care spune că pe timpul lui Iosif Stalin era disciplină, ordine. Documentele demonstrează absolut contrariul, afirmă Anatol Petrencu.

„După ce au trecut Nistrul, la „Razdelinaia”, la Tiraspol și în alte câteva locuri, bărbații au fost scoși din vagoane, scoși și trecuți în altele. Au fost duși la „Sverlovsk”, acolo a fost o triere. Au fost selectați. Câțiva au fost împușcați acolo și îngropați în groapa comună, restul – urcați în vagoane și duși la „Ivdel”, un centru de lagăre”, a povestit istoricul.

În iarna anului 1941 începe războiul. „Germania a atacat Uniunea Sovietică, conducerea a fost concentrată asupra acestui eveniment, pentru că pierdea teritorii, orașe. Nu le-au dus mâncare, nu mai zic de medicamente, haine. Bărbații au fost luați vara, au ajuns când deja au dat frigurile. Majoritatea a murit în de frig, de muncă peste puteri și de subnutriție. A fost cel mai grav val de deportări”, a conchis istoricul Anatol Petrencu, profesor la Institutul de Istorie Socială „ProMemoria”.