Tatiana Cojocari // Încrederea cetățenilor în justiție. Evoluții și măsurări
Nu este deja o noutate pentru nimeni că în Republica Moldova încrederea publică în sistemul justiției este chiar mai mică decât cea în Parlament, Guvern și Președinție. Doar 20% dintre moldoveni tind să aibă o oarecare încredere în cei care trebuie să se asigure că statul de drept este funcțional. Practic, majoritatea oamenilor ajunși în instanțe pornesc din start de la premisa că ele nu vor acționa corect. Acest nivel scăzut al încrederii în justiție se menține aproximativ la fel ca în 2011, atunci când s-au intensificat discuțiile despre necesitatea reformei în justiție.
Deși majoritatea moldovenilor cred încă în libertate și democrație, votând partide care promit reforme și un stat puternic de drept, nu este surprinzător nivelul scăzut de satisfacție față de democrație în fostele țări sovietice, spre deosebire de țări ca Suedia, Olanda sau Polonia.
Prin urmare, cu cât mai mult eșuăm ca stat la reformarea sistemului de justiție astfel încât cetățeanul să aibă siguranța că statul îi va face dreptate, cu atât mai mult ne îndreptăm spre riscul de a ne întoarce într-un sistem de guvernare totalitar, în care ,,mâna de fier” decide după bunul plac (nu după lege) cine e vinovat și cine nu se face vinovat de încălcarea legii.
Cauzele lipsei încrederii în justiție
Deși adesea factorii de decizie tind să afirme că oamenii nu au încredere în justiție și, în general, în instituțiile publice, deoarece aceștia nu sunt familiarizați cu activitatea instituțiilor și modul de funcționare a lor, cercetările pe acest subiect și practica din teren arată, de fapt, că altele sunt cauzele neîncrederii în justiție.
Nu faptul că oamenii nu înțeleg cum funcționează sistemul judiciar îi face să aibă mai puțină încredere în acesta, ci anume practicile de care se lovesc ei sau apropiații lor atunci când sunt nevoiți să interacționeze cu instanțele.
Spre exemplu, statutul socioeconomic și persoanele cu venituri mici și medii sunt excluse de la echitatea promovată de sistemul nostru. Dacă nu ai bani sau un ,,cumătru” care sună pe cine trebuie, șansele ca justiția va avea un tratament corect al cauzei tale sunt de 50 la 50. Oamenii știu că justiția este părtinitoare și tocmai din acest motiv tind să evite să interacționeze cu aceasta. Este și cauza frecventă pentru care oamenii adesea nu depun sesizări și plângeri atunci când nu sunt tratați corect, căci „ce rost are?” și „oricum nimic nu se va schimba”, afirmă cei mai mulți dintre noi. Astfel, în opinia cetățenilor, problemele și cauzele neîncrederii în justiție sunt în primul rând corupția sau mita (53%), urmate de ,,cumătrism” (12%).
Am discutat cu Rodica Palade, avocat cu o experiență de peste 15 ani în cauze penale și contravenționale, pentru a înțelege din perspectiva unui avocat problemele predominante de care se lovește cetățeanul în procesul judiciar care îl face să nu aibă încredere în instituțiile respective.
Avocata Palade a confirmat ceea ce indică studiile: ,,aplicarea pedepsei inechitabil în raport cu fapta comisă și favoritismul sau justiția selectivă, când în cadrul examinării unor cauze avem persoane influente sau cu influență”, sunt printre cauzele frecvente care îndepărtează cetățeanul de justiție.
La acestea se adaugă faptul că ,,ducem lipsă de practici uniforme în aplicarea legii, iar deciziile adoptate de instanțe nu sunt explicate în termeni înțeleși de cetățean”. Practic, asistăm la o comunicare ineficientă (intenționată sau nu) și la o lipsă de deschidere a instituțiilor atât față de mass-media, cât și față de cetățean.
Specialista în cauze penale și contravenționale ne mai spune că o altă problemă care deranjează cetățeanul este durata de desfășurare a proceselor.
Președinta țării, Maia Sandu, a semnalat, în discursurile sale din 2022 încoace, anume acest aspect atunci când vorbește despre lipsa unor decizii referitoare la dosarele oligarhilor sau cele de corupție electorală. Faptul că instanțele nu își fac treaba, deși poliția identifică cazurile de corupție, lovește din nou în dreptul nostru ca cetățean, descurajând pe o parte dintre noi să mai meargă la alegeri. Sau din contra, pune pe umerii cetățenilor o povară imensă de ,,a salva democrația”.
Deși președinta Maia Sandu a menționat și avocații, ca fiind uneori implicați „în mod deliberat” la „a tergiversa investigarea dosarelor, folosindu-se de anumite oportunități de abuz de drept”, totuși, de cele mai multe ori, anume judecătorii sunt cei care în mod intenționat nu se pronunță în termen rezonabil pe dosarele trimise de procurori în instanță.
Avocata Rodica Palade explică anume modul în care se produce acest fenomen descris ca „tergiversare a dosarelor”. Pe de-o parte, avem cazuri în care procurorii ,,nu dispun de suficiente probe concludente, pertinente și utile pentru urmărirea penală, ceea ce duce la desfășurarea mai lentă a procesului, iar în final, la dispariția probelor importante sau la expirarea termenului legal”.
Pe de altă parte, „statistic vorbind, cele mai multe cauze sunt tergiversate anume în instanțele judecătorești”. Acest lucru, afirmă Rodica Palade, nu se produce întotdeauna intenționat. Sunt multe situații în care lipsa de personal și numărul mare de dosare încetinesc un proces. Cu toate acestea, sunt destule cazuri când „vorbim de justiție selectivă intenționat”. „În unele cauze se tergiversează finalizarea urmăririi penale pentru a surveni termenul de prescripție de tragere la răspundere”, precizează experta.
Atunci când avocatul are misiunea de a apăra drepturile și interesele persoanei prin metode legale prevăzute de legislație, nu putem invoca abuz sau tergiversare intenționată din partea avocatului, deoarece judecătorul este cel care asigură legalitatea procesului, menționează avocata Palade.
Nu este de mirare de ce, atunci când comparăm opinia publică cu cea a profesioniștilor din domeniu, doar avocații sunt cei care au opinii similare cu ale cetățenilor, – o categorie de profesioniști în care oamenii, de fapt, au și cea mai mare încredere. Opinia publică reflectă de multe ori foarte bine starea lucrurilor în societate, iar de multe ori cetățenii chiar intuiesc corect sursa cauzală a unei probleme.
Ce e de făcut pentru a crește încrederea în justiție?
Corupția care persistă în societate și în justiție reprezintă un risc real la adresa integrării Republicii Moldova în UE. Atât cetățenii, cât și liderii țării sunt conștienți de asta. Atunci când vă întrebați de ce mulți moldoveni nu susțin aderarea statului la UE, să știți că aceștia nu cred cu adevărat că Moldova, din cauza problemelor din justiție sau cele ale corupției, se va integra vreodată în UE.
Chiar dacă guvernarea actuală a inițiat o serie de reforme în justiție, iar aici mă refer în special la vetting și pre-vetting (evaluarea externă a procurorilor și judecătorilor), aceștia recunosc că rezultatele nu sunt cele anticipate, iar procesul este lent. Că procesul este prea lent simt și cetățenii. Însă mai alarmant este că în opinia publică vetting-ul este, mai degrabă, un proces compromis. Peste jumătate dintre cetățenii noștri nu au încredere în acest proces.
Reforma justiției este percepută diferit de specialiștii din justiție. Atât judecătorii, procurorii și avocații au fost întrebați în ce măsură sunt de acord cu evaluarea externă anunțată de autorități, supranumită vetting. Numărul judecătorilor și procurorilor care susțin această reformă este de 39- 40%, cu încă 25-30 cu opinie neutră. În schimb, majoritatea avocaților susțin această reformă.
Întrebată dacă consideră procesul evaluării externe ca unul sabotat, avocata Rodica Palade menționează că acest proces era necesar, iar o opțiune mai bună la acel moment nu era. „Deși nu este un proces bine modelat în Moldova, iar specialiștii din sistemul de justiție nu sunt pregătiți să accepte acest model”, totuși evaluarea judecătorilor și procurorilor a dus la curățarea parțială a sistemului: „o parte din actorii justiției au plecat benevol din sistem, dar nu toți”.
Specialista mai menționează că procesul este lent, iar Moldova, nemaiavând experiență cu acest model de evaluare a specialiștilor din justiție, învață din mers, apar surprize și greșeli. Cu toate că, în justiție, corupția persistă, în opinia avocatei Palade, aceasta nu mai este la nivelul la care era spre exemplu atunci când și-a început activitatea în 2010 sau la nivelul din 2020. În prezent, menționează specialista, putem vorbi, mai degrabă, de persoane care exercită un anumit tip de ,,influență” asupra cazurilor în instanță.
Deși conform cercetării opiniei publice, dintre judecători, procurori și avocați, avocații sunt cei care se bucură de o încredere mai mare din partea populației, totuși aceștia nu sunt suficient de prezenți sau implicați în reformarea justiției. Spre exemplu, din comisia de vetting al judecătorilor face parte doar o singură persoană din Moldova care deține calificare de avocat. Situația este aproape la fel și în celelalte comisii de evaluare.
Încrederea cetățeanului în justiție și în instituții publice nu se construiește doar pe reforme, dar și pe lideri devotați cetățenilor din breasla justiției, care prin semnalarea încălcării legii și a exemplului de integritate proprie, lucrează pentru a recâștiga încrederea publicului.
Cu toate acestea, cei mai credibili specialiști din domeniul justiției – avocații, adesea, nu pot semnala încălcarea legii sau tergiversarea procesului, deoarece nu sunt protejați de posibile repercusiuni din partea judecătorilor și procurorilor. Rodica Palade precizează că „avocatul nu trebuie privit ca dușman al justiției, ci membru indispensabil al unui proces judiciar”.
Atât timp cât nu sunt create mecanisme, prin care avocații care se bucură de cea mai mare încredere din partea cetățeanului și susțin cel mai mult reforma justiției să poată contribui mai activ la procesul reformei justiției, să poate semnala în siguranță încălcările legii de către celelalte instituții, reforma justiției nu va accelera, iar încrederea cetățeanului în justiție va rămâne, din păcate, la fel de mică.
Justiția are nevoie de eroi. Cu cât mai aproape vor fi acești eroi de cetățean, cu atât populația va tinde mai mult să își schimbe opinia despre sistemul justiției.
Disclaimer: Rodica Palade, citată ca expert juridic, este rudă de gradul II a autoarei acestui articol.
