Anatol Țăranu // Prezidențialele din România și cauza unionistă în Republica Moldova

Sondajele sociologice atestă o realitate complicată pentru mișcarea unionistă din Republica Moldova: doar fiecare al treilea dintre cetățenii moldoveni s-ar pronunța pentru unirea cu România într-un eventual referendum; în același timp, puțin peste 50 la sută s-ar opune. Aceste cifre nu sunt doar reci statistici – ele conturează limitele unui proiect istoric, precum și oportunitățile sale. În acest context, alegerile prezidențiale din România din 2024-2025 devin nu doar un eveniment politic intern, ci și un reper strategic pentru viitorul ideii de reîntregire națională.

România votează, Republica Moldova se pregătește

La Chișinău, alegerile din România sunt urmărite cu o atenție aproape viscerală. Nu doar pentru că România este principalul partener politic și financiar al Republicii Moldova, ci și pentru că rezultatul scrutinului de la Cotroceni va influența în mod direct direcția parcursului european și unionist al statului din stânga Prutului. România nu este doar vecin, ci garant și catalizator al schimbării. De aceea, la fiecare tur de scrutin de peste Prut, se ridică întrebarea: ce va însemna noul președinte român pentru Republica Moldova?

În context, profilurile candidaților ajunși în turul doi capătă o semnificație aparte. Nicușor Dan, deși privit cu simpatie în cercurile intelectuale și perceput om integru și rațional, nu dispune de o bază politică solidă, în lipsa unui partid puternic în spate. Liderul AUR, George Simion, care își revendică în mod vocal poziția de susținător al unirii, este privit cu suspiciune de o bună parte a societății moldovenești ca fiind mai degrabă un factor destabilizator, decât un promotor sincer al unirii – un pion ideal pentru Moscova, în logica divizării interne.

În lipsa unui candidat capabil să genereze încredere și stabilitate în relațiile bilaterale, alegătorii moldoveni cu cetățenie română se confruntă cu o dilemă politică reală.

Republica Moldova, între stagnare, incertitudine și visul Unirii

La mai bine de trei decenii de la proclamarea independenței, Republica Moldova continuă să se confrunte cu aceleași probleme sistemice: stagnare economică, exod masiv al populației, dependență energetică, integritate teritorială, compromisă de existența regimului separatist de la Tiraspol, iar identitatea națională este fracturată între românism și moldovenism de extracție sovietică. În paralel, forțele pro-ruse rămân active și influente, iar riscul derapajului geopolitic este real.

În acest context, cauza unionistă apare nu doar ca un ideal istoric, ci ca o soluție pragmatică pentru crizele endemice ale statului moldovean: corupție sistemică, instabilitate politică, sărăcie, depopulare. Unirea cu România, în această perspectivă, nu este doar o întoarcere la normalitatea istorică, ci un salt direct spre stabilitate, dezvoltare și integrare europeană de facto.

Votul moldovenilor cu cetățenie română: de la simbol, la forță politică

Peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova dețin pașaport românesc. Dintre aceștia, doar în jur de o sută de mii participă constant la alegerile din România. Ei reprezintă nucleul dur al electoratului unionist – cea mai conștientă și activă parte a societății moldovenești, care înțelege sensul istoric al reîntregirii.

Participarea lor activă la alegerile din România, în special la turul doi al prezidențialelor, trebuie înțeleasă ca un exercițiu civic cu miză dublă. Este nu doar un gest de apartenență la România, ci și o pregătire pentru ceea ce urmează: alegerile parlamentare din Republica Moldova din 28 septembrie 2025. Acolo se va decide dacă ideea unionistă va avea, pentru prima dată după mult timp, o reprezentare parlamentară coerentă, printr-o Listă Națională unică unionistă, inițiativă lansată și ghidată de mișcarea Platforma Reîntregirii Naționale, care ar putea accede în Parlament și deveni factor decisiv în formarea unei coaliții pro-europene.

Unioniștii – garanți ai direcției pro-europene a Republicii Moldova

PAS, aflat acum la guvernare, nu mai poate fi sigur de o majoritate parlamentară după alegerile din toamnă. Fără un partener autentic și dedicat proiectului european, există riscul unor derapaje sau al revenirii forțelor pro-ruse în prim-planul politicii moldovenești.

O fracțiune unionistă în Parlament, cu un program asumat de apropiere graduală de România, ar putea constitui acel aliat loial și principial, de care PAS are nevoie, pentru a forma o majoritate pro-europeană în viitorul Parlament. Mai mult, ar deschide calea pentru o transformare strategică a relației între Chișinău și București, prin semnarea unui Tratat de relații speciale și frățietate, care ar institui: un spațiu economic și legislativ comun, o cooperare culturală și educațională profundă, un cadru de apărare integrat, pe termen mediu – o integrare de facto în România și, prin aceasta, în Uniunea Europeană.

Aplicarea unui asemenea proiect ar însemna integrarea progresivă și naturală a Republicii Moldova în spațiul românesc și european, fără șocuri sociale, fără impuneri bruște și fără retorici radicale.

O nouă perspectivă: Unirea ca proces, nu ca eveniment

Intrarea în Parlament a unei fracțiuni unioniste, cu un program clar de apropiere graduală, dar diligentă de România, ar schimba dinamica politică internă. În acest, proiect unirea nu se va produce peste noapte, printr-un referendum sau un gest simbolic. Ea se va construi pas cu pas, în cadrul unui parteneriat strategic, care să pregătească societatea moldovenească pentru schimbare, să evite șocurile sociale și să garanteze stabilitatea. Unirea pas cu pas, folosind modelul Germaniei de Vest și Est, ar însemna integrarea treptată și naturală a Republicii Moldova în spațiul românesc și european, fără șocuri sociale, fără impuneri bruște și fără retorici radicale. Un asemenea proiect este o formulă realistă, care poate aduce prosperitate și coerență instituțională fără traume colective.

Concluzie: Viitorul nu așteaptă

Unirea nu se va face cu lozinci, ci cu programe, parteneriate și viziune. Alegerile din România sunt doar preludiul unei toamne decisive pentru soarta politică a Republicii Moldova. Votul românilor din stânga Prutului nu este un gest simbolic, ci o decizie strategică. Participarea masivă la votul din România și, mai ales, votul hotărât pentru Lista Națională Unionistă la parlamentarele moldovenești din toamnă pot transforma o idee frumoasă într-o realitate politică și ar deschide un drum ireversibil spre reîntregire.

Este timpul ca ideea unirii să iasă din zona romantismului și să devină proiect de țară. Iar acest proiect începe prin participare, responsabilitate și solidaritate românească de pe ambele maluri ale Prutului.

‍