Ideile mari au și ele nenorocul lor: uneori ajung pe mâna unor negustori foarte mici. Ele nu sunt compromise, de regulă, de adversarii lor. Aceștia le combat și, într-un fel, le fac onoarea de a le lua în serios. Mult mai primejdioși sunt cei care le îmbrățișează zgomotos, le transformă în lozinci și, după ce le golesc de conținut, le aruncă în lada de gunoi a istoriei.
Când Republica Moldova își declara independența, cea mai mare rezistență a venit, evident, din partea taberei pro-ruse și a agenților Moscovei din teren. Era cumva firesc, deoarece independența față de URSS/Rusia însemna un act în doi pași – inițial, desprinderea de imperiu prin crearea unui instrument statal, iar apoi reunirea acestui teritoriu cu România, prin decizia suverană a statului respectiv. Exact cum a fost la 1917-1918.
Acum un an, cancelarul german Friedrich Merz recunoștea, într-un interviu acordat revistei Paris Match, ceva ce în Europa Occidentală a devenit aproape o formulă de pocăință politică: „Ne-am înșelat cu toții în privința lui Vladimir Putin”.
Anii Renașterii Naționale au fost pentru Igor Șarov, doctor, profesor universitar și prorector al Universității de Stat din Moldova, o perioadă de formare intelectuală și civică, în care universitatea a devenit un spațiu al libertății și al redescoperirii identității.
La 27 august 2026, Republica Moldova va sărbători 35 de ani de la proclamarea independenței. Trei decenii și jumătate sunt suficiente pentru ca momentul din 1991 să poată fi privit nu doar prin emoția unei zile istorice, ci și prin prisma drumului parcurs de societate.
Societățile au găsit adesea o soluție surprinzător de ieftină pentru a-și răsplăti profesorii: le-au oferit prestigiu în loc de bani. Le-au spus că educă generații, că modelează caractere, că servesc națiunea și că îndeplinesc una dintre cele mai nobile misiuni. Toate acestea sunt adevărate. Numai că niciuna dintre ele nu achită o factură.
În luna martie am publicat editorialul „Muntele, șoarecele și cronica unei reforme anunțate”, în care am încercat să explic de ce Republica Moldova avea nevoie de o reformă autentică a administrației publice locale și de ce modelul municipalizării mi se părea net superior soluției propuse de Guvern. Argumentele de atunci nu și-au pierdut actualitatea, motiv pentru care nu voi reveni asupra lor.
Se pare că asistăm la apariția unui nou model de moralitate publică. Mai întâi încasezi peste două milioane de lei pentru câteva ședințe. Apoi, când ești „prins cu rața în gură”, donezi o parte din bani și primești aplauze.
E greu postul la Chişinău pentru unii ambasadori! Mai ales atunci când poate de dragul ”corectitudinii politice” (ca să nu spun din motive de agendă ascunsă) vrei să-i împaci pe toți. Nu poți, și greșești lamentabil, scrie fostul ambasador al României la Chișinău, Daniel Ioniță, în cadrul unei postări pe pagina sa de Facebook.
Astăzi, Curtea Constituțională a pronunțat una dintre cele mai importante hotărâri din ultimii ani privind delimitarea competențelor dintre autoritățile statului și autonomia găgăuză. Examinând sesizările nr. 46a/2026 și nr. 147a/2026, Curtea a declarat neconstituționale mai multe prevederi din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, din Legea nr. 320/2012 privind activitatea Poliției și statutul polițistului și din Codul electoral.
