Zilele trecute am văzut, la Brașov, în avanpremieră, filmul Fjord, de Cristian Mungiu. Am plecat din sala de cinema cu sentimentul acela rar pe care ți-l lasă un film care te pune pe gânduri: nu îți oferă răspunsuri, ci îți tulbură certitudinile. Te face să te întrebi dacă lucrurile în care crezi cu atâta convingere sunt, într-adevăr, atât de evidente pe cât ți se păreau înainte.
Federația Rusă, ca și Uniunea Sovietică, aplică o tactică de pedepsire a statelor care doresc să fie libere. Este opinia expertului Mihai Isac și a fost exprimată în cadrul dezbaterii publice „70 de ani de la înăbușirea Revoluției maghiare: lecții învățate și lecții de învățat”, organizată de Agenția de Presă IPN. Mihai Isac a scos în evidență asemănările dintre înăbușirea Revoluției maghiare din 1956 și acțiunile Rusiei în Republica Moldova, Georgia și Ucraina.
Există o limită dincolo de care legea nu ne mai poate spune cum trebuie să ne purtăm. Ea ne poate arăta ce avem voie să facem, dar nu și ce se cuvine să facem. Între aceste două repere se întinde întregul teritoriu al conștiinței morale.
Curtea Constituțională a declarat astăzi neconstituțional amendamentul legislativ cunoscut drept „legea von Hebel”. O decizie care, cel puțin pentru mine, nu constituie nicio surpriză.
Igor Dodon pleacă din nou în Rusia. De această dată, nu sub acoperire, în calitate de profesor la Universitatea Sberbank, ci într-o vizită oficială, împreună cu mai mulți colegi din PSRM.
În secolul al XIV-lea, Dante a încercat să deseneze o hartă a răului omenesc. Era, desigur, o hartă imaginară. Dar, asemenea tuturor marilor ficțiuni, ea avea privilegiul de a spune despre oameni lucruri pe care realitatea, cu nesfârșitele ei justificări, explicații și circumstanțe atenuante, preferă uneori să le ascundă.
Ce propune Comisia Europeană pentru o Uniune Europeană pregătită de extindere și ce înseamnă asta pentru Republica Moldova?
Am criticat în repetate rânduri ezitarea Guvernului de a merge spre o reformă administrativ-teritorială suficient de curajoasă. Simpla comasare a celor 32 de raioane în 10 unități mai mari riscă să schimbe harta fără să schimbe cu adevărat sistemul. Din acest motiv, faptul că Guvernul și-a reconsiderat abordarea și a venit astăzi cu o nouă formulă mi se pare un pas important în direcția corectă.
De o săptămână, o nălucă bântuie prin Chișinău. Liniștea provincială de pe malurile Bâcului a fost tulburată, aproape simultan, de două evenimente care, la prima vedere, n-au nimic în comun: am intrat pentru 60 de zile în stare de urgență în sectoarele energetic și hidrologic, iar la televiziune a reapărut un personaj parcă desprins dintr-o altă epocă: Igor Makarov, fondatorul companiei Itera.
Ideile mari au și ele nenorocul lor: uneori ajung pe mâna unor negustori foarte mici. Ele nu sunt compromise, de regulă, de adversarii lor. Aceștia le combat și, într-un fel, le fac onoarea de a le lua în serios. Mult mai primejdioși sunt cei care le îmbrățișează zgomotos, le transformă în lozinci și, după ce le golesc de conținut, le aruncă în lada de gunoi a istoriei.
Când Republica Moldova își declara independența, cea mai mare rezistență a venit, evident, din partea taberei pro-ruse și a agenților Moscovei din teren. Era cumva firesc, deoarece independența față de URSS/Rusia însemna un act în doi pași – inițial, desprinderea de imperiu prin crearea unui instrument statal, iar apoi reunirea acestui teritoriu cu România, prin decizia suverană a statului respectiv. Exact cum a fost la 1917-1918.
Acum un an, cancelarul german Friedrich Merz recunoștea, într-un interviu acordat revistei Paris Match, ceva ce în Europa Occidentală a devenit aproape o formulă de pocăință politică: „Ne-am înșelat cu toții în privința lui Vladimir Putin”.
