Peste 6300 de victime ale deportărilor staliniste mai sunt în viață, în Republica Moldova

Informația a fost prezentată în cadrul unei dezbateri publice, organizate de Agenția de presă IPN, în contextul comemorării primului val de deportări din 12-13 iunie 1941, transmite IPN.

Elena Sajin, membră a asociației și fiică a două persoane deportate, a relatat cum experiențele dramatice ale familiei sale i-au fost transmise din copilărie: „Eu sunt copil de gulag, deoarece m-am născut în regiunea Kîzîlorda, care se află la sudul Kazahstanului, ambii părinți fiind deportați cu mamele lor, cu frații și surorile, în 1941”.

Tatăl Elenei Sajin a fost deportat la vârsta de 15 ani, înainte să-și poată realiza visul de a deveni militar: „Papa, așa îl numeam, trebuia să plece la București, la un colegiu de militărie. Visa să devină general, însă soarta i-a fost dată peste cap într-o noapte”. La doar 16 ani, a fost trimis să lucreze în mine, unde a muncit pe tot parcursul celui de-al doilea Război Mondial.

În ceea ce privește cauzele deportării familiei, Elena Sajin a spus că, în acea perioadă, nu se vorbea deschis, mai ales în prezența copiilor: „Am avut noroc de un tată care a vrut să cunoaștem adevărul. Ne-a povestit că unul dintre motivul deportării era faptul că noi suntem oameni gospodari”.

Asociația Foștilor Deportați și Deținuți Politici a fost creată în 1992, la inițiativa unui grup de persoane care au trecut prin deportare și detenție politică, în frunte cu Valentina Sturza. Aceasta își propune să apere drepturile acestor persoane și să promoveze memoria istorică, pentru a extinde în rândul generației tinere cunoștințele și faptele istorice legate de deportări.

După ce și-a petrecut toată copilăria, adolescența și anii de studenție în regiunea Kîzîlorda, Elena Sajin a povestit că s-a întors în Moldova împreună cu familia abia în anul 1978, pe 27 iulie. Chiar dacă începuturile în Moldova nu au fost ușoare, a menționat că se simte fericită că trăiește acasă.

Primul val de deportări sovietice din 1941 a afectat zeci de mii de persoane din Basarabia și nordul Bucovinei, care au fost trimise în Siberia și Asia Centrală. Multe dintre ele nu s-au mai întors niciodată.