Dar Strategia are multiple resorturi, unghiuri și nivele de lectură care o fac relevantă, de aceea am respins reacțiile umorale și emoționale pe tușele amplificate de mass media, optând pentru nuanțe și responsabilitate în comunicarea publică legată de document. Fără a fi o prezentare exhaustivă a analizei, am preferat să decupez aici felii relevante și care, poate, nu au fost atât de vizibile, preferând ca o componentă relevantă să fie salvată pentru discuțiile și analizele în spatele ușilor închise.
Viziune, Manifest și document MAGA pentru lumea lui Trump: putere, identitate, naționalism
Documentul Trump este mult mai bun decât îl recomandă comentariile publice sau polemicile emoționale care au inundate netul. Și nu neapărat pe dimensiunea strategică, chiar dacă respect regulile evaluării, preocupărilor, principiilor, resurselor și perspectivelor implicate. Lipsește, în mod fundamental, componenta de amenințări, riscuri și vulnerabilități, care pronunțate, nu ar mai lăsa America cu Grandoarea asumată în epoca Trump, însă care pot fi, însă, ghicite din modul de așezare a documentului, preocupărilor fundamentale și a elementelor subliniate și repetate, dar și a celor care lipsesc cu desăvârșire. Este o frescă completă a nivelului de ambiție, angajamentelor și condițiilor cooperării cu America lui Trump pentru lumea de mâine.
Mai mult decât o Strategie Națională de Securitate, documentul este un Manifest, în care domină viziunea Președintelui Trump care este, ulterior, descrisă în amănunt. Contează foarte clar nivelul de ambiție și componenta de Dreapta a documentului, dar și tușele suveraniste și naționaliste pe care le acoperă prin admiterea exclusiv a statelor ca actori și respingerea oricăror instituții internaționale, care trebuie să revină la starea inițială de instrumente ale statelor, nu de reprezentare a voinței supranaționale. De aceea Uniunea Europeană devine o țintă, iar despre NATO se vorbește doar în contextul angajamentului de 5% din PIB pentru apărare și a nevoii de a păstra caracteristicile statelor semnatare și a relației lor originare cu SUA.
Altfel Strategia are viziunea ideologizată despre lume, care prevede preeminența naturală a națiunilor puternice, fără ciocnirea Marilor Puteri, un respect pentru cei puternici, relativizarea democrației – sau, dacă vrem, libertatea și Securitate iau locul democrației ca atare, o relație ambiguă și nuanțată cu Europa, conducătorii europeni, Uniunea Europeană - menționată explicit o singură dată, în legătură cu declinul economic și perspectiva eradicării civilizaționale. “Problemele mari ale Europei includ activitățile Uniunii Europene și altor instituții transnaționale care subminează libertatea politică și suveranitatea, politicile de migrație care transformă continentul și crează lupte, cenzură pentru libertatea de expresie și suprimarea opoziției politice, diminuând rata nașterilor și determinând pierderea identității naționale și a încrederii de sine”, spune Trump, care anunță ajutorul pentru restabilirea și soluționarea acestor probleme identificate.
Astfel este lansată dezbaterea despre înțelegerea democrației, cuvânt menționat de 8 ori în Strategie, fără a fi parte a principiilor de bază, în cheie mai degrabă critică. Strategia dorește libertate, și democrația originară, reinterpretată, solicitând alinierea cu America pentru avantaje și parteneriat. Libertatea cuvântului este absolută – după vechea intepretare a rețelelor sociale și proprietarilor acestora că depinde doar de oameni ce și cum să aleagă, nu de producătorul de informație și manipulatorul acesteia, care sunt exonerați de orice vină. Abordarea elimină războiul cognitiv și informațional, armă de prim plan a Rusiei. Așa cum introduce discuția despre libertatea egală în comunitate: libertatea nu e absolută, ci se oprește acolo unde afectează libertatea celui de lângă noi. Tot așa cum cenzura este asociată cu regulile de conviețuire în societate versus societatea celui puternic. Laissez faire, laissez passer. Trump preferă legea celui puternic, pentru că orice protejare a celui slab face statul slab. Cât despre referirile la religia woke, ele apar doar în discursul lui Trump din deschiderea Strategiei.
Interesantă este și suma de principii asumate: realismul flexibil, care presupune să nu se impună schimbări sociale sau democratice, care diferă profund de tradițiile și istoria statelor și națiunilor. O abordare care se desparte de reaganismul, neo-conservatorismul și exportul de democrație din politicile curentelor prezente în coaliția lui Trump. Nici libertarianismul nu supraviețuiește decât prin recursul la statul minimal și dereglementare, căci dispare liberul schimb ca regulă și globalizarea, consecința sa. Rămâne protecția drepturilor și libertăților fundamentale, dar instituțiile să nu abuzeze de putere invocând deradicalizare sau protejarea democrației! Parteneriatele se fac cu statele care împărtășesc principiile, opunându-se restricțiilor anti-democratice, conduse de elită(ca în Europa și restul lumii democratice).
În schimb se menționează explicit că “Administrația Trump e în conflict cu oficialii europeni cu așteptări nerealiste de la război” din postura “guvernelor minoritare instabile”, care “utilizează principiile democratice pentru a suprima opoziția”. “Statele europene nu se pot reforma fiind în criză politică”. De altfel, despre Europa se vorbește în document de 49 de ori. Și nu în termeni elogioși, ci nuanțat, uneori realist – în evaluarea situației, alterori critic, profund contestatar, când e vorba despre politici europene sau Uniunea Europeană. Cât despre diplomația americană, ea trebuie “să susțină democrația genuină(originară)”, “libertatea de expresie” și “să respingă eprimarea apologetică a caracterului unic al națiunilor europene în istorie”.
Altfel, America promite sprijin pentru prezervarea libertății și securității Europei, restaurând încrederea civilizațională europeană și identitatea sa occidentală. Cere menținerea caracterului european și occidental originar al Europei, stopând migrația și modificarea demografică masivă. Strategia mai menționează că America lui Trump respinge ideologiile dezastruoase ale schimbărilor climatice și Net Zero care au afectat Europa în mare măsură și amenință Statele Unite, subvenționându-i pe adversarii noștri. În schimb se promite promovarea Măreției Europene, pentru că America este legată sentimental de continentul european, în special de Marea Britanie și Irlanda și dorește să lucreze cu statele aliniate, care doresc să-și restabilească măreția trecută. Elitele sunt menționate, dealtfel, de 4 ori în text, și de fiecare dată în sens peiorativ – elite americane, politici construite de elite – cu iz de populism. Dar, altfel, se vorbește de competiție și merit, valori profund de drepta și care contrastează solid cu America Lucrătorilor pe care susține că o promovează Trump.
Trump, America lui Trump: realizările regimului și nivelul de ambiție
Prefața semnată de Trump a documentului și introducerea definesc Strategia și dau principalele elemente de poziționare pe baza votului dobândit la alegeri și a legitimității câștigată prin vot. Această parte are elementele caracteristice discursului președintelui american, care prevede și promite decade de dominație și superioritate globală americană contra respectarea pozițiilor sale și preluarea lor la nivelul Lumii. Deși pledează pentru respectul și tradițiile fiecărei națiuni, respinge precedentele europene și orice notă de excepționalism european.
În cuvântul său de deschidere, președintele Donald Trump se adresează Americanilor direct, cu toate elementele caracteristice discursului electoral, Make America Great Again care l-a consacrat, cu elementele de grandoare, unicitate, exceptionalism și rol mesianic care-i revin. De altfel Strategia i se adresează și-l invocă așa cum nu s-a mai întâmplat vreodată într-un document de această factură. E menționat de 27 de ori, și nu include aici numele și semnătura sa pe cuvântul de deschidere al documentului, fiind cel mai personalizat document și Strategie din istoria globală. Și conține toate elementele auto-apreciative și în comparative absolut pe care putea să le menționeze într-un asemenea document. America și Trump sunt cei mai… iar epitetele continuă.
America a fost adusă de la marginea dezastrului și catastrofei alături de lumea întreagă, după 4 ani de slăbiciune, extremism și eșecuri mortale. De aceea a fost restaurată puterea Americană acasă și peste hotare și America lui Trump, Trump personal a adus pacea și stabilitatea în lume. A fost restabilită suveranitatea frontierelor, oprită invazia asupra țării – a se citi valurile de migrație – și a fost eliminată ideologia radical de gen și religie woke lunatecă(care ar fi dominat America anterior). Au fost reconstruite alianțele și aliații contribuie mai mult(la NATO cu angajamentul de alocare a 5% din PIB pentru apărare).
A crescut producția americană de energie și au fost impuse tarife istorice pentru a aduce acasă industriile critice. A fost obliterată capacitatea Iranului de îmbogățire nucleară și combătute cartelurile de trafic de droguri și grupurile criminale organizate străine. Au fost soluționate 8 conflicte internaționale – între Cambogia și Thailanda, Kosovo și Serbia, Republica Democrată Congo și Rwanda, Pakistan și India, Israel și Iran, Egypt și Ethiopia, Armenia și Azerbaijan și a fost încheiat războiul din Gaza cu revenirea tuturor ostatecilor în viață la familii. America e puternică și respectată din nou, și a fost pusă pe primul loc. America rămâne națiunea cea mai mare și de success din istoria umanității și e țara libertăților de pe pământ. Președintele Trump își propune dezvoltarea fiecărei dimensiuni a puterii naționale pentru a face o Americă mai sigură, mai bogată, mai liberă, mai măreață și mai puternică decât oricând în istorie.
Altfel, în Introducere, nivelul de ambiție este “să asigurăm că America rămâne cea mai puternică, bogată și de succes țară a lumii pentru decadele care vin” în timp ce “scopul politicii externe este protejarea intereselor naționale fundamentale” și “nu dominația permanentă a lumii e în interesul nostru.” “Nu ne interesează treburile altor state decât dacă activitățile lor ne afectează interesele”. Altfel Strategia își dorește o Americă fără responsabilități globale, fără un stat al bunăstării masiv, administrativ-regulatoriu, iar la nivel internațional fără globalizare și “așa-numitul comerț liber”. Strategia respinge și abordările care “au permis pasarea răspunderii de apărare pe umerii poporului American”. Introducerea face o critică profundă la adresa instituțiilor internaționale – anti-americane și transnaționale, care “dizolvă suveranitatea statului” și “subminează caracterul națiunii pe care se bazează puterea, bogăția și decența”. De aceea au fost necesare corectarea cursului și valorificarea marilor avantaje.
Ce vrem?, se întreabă Strategia: Urmează o descriere superlativă similar introducerii lui Trump, care se rezumă prin a fi cei mai puternici, în toate domeniile, cu “sănătate spirituală și culturală”, oameni fericiți și optimiști, într-o explozie de idealism aspirațional fără limite – profund necaracteristic realismului flexibil indicat în principiile de abordare a Strategiei. Iar de la Lume, America dorește controlul și valorificarea fiecărei resurse de putere națională, o Emisfera Vestică fără migrație, droguri, violență, cu controlul resurselor și a capacităților naționale și o guvernare corectă, o aspirație numită explicit corolarul Trump la Doctrina Monroe. Apoi își dorește “blocarea și inversarea distrugerilor aduse economiei americane de către actori străini”, “un Indo-Pacific deschis și liber, libertatea navigației, linii maritime cruciale, lanțuri de aprovizionare sigure și de încredere, acces la materiale critice”.
În Europa, “susținerea aliaților să-și prezerve libertatea și securitatea”, “restabilirea încrederii civilizaționale de sine și identitatea occidentală”. Urmează, desigur, „prevenirea dominației unei puteri adverse asupra Orientului Mijlociu” dar și tehnologia americană și standardele americane care să domine lumea în materie de AI, biotech și quantum computing. Introducerea afirmă explicit revenirea la “cultura competenței” – fără politici discriminatorii și practici anti-competitive, o profundă doctrină de Dreapta. Scopul final este “întărirea puterii Americii și preeminența ei”.
Strategia: principii și priorități
Strategia de Securitate națională ca document și politicile Americii în epoca Trump se revendică de la un număr de principii care se referă, în mare, la abordarea pragmatică, realistă, principială, puternică și rezervată, totodată a politicii. Ea presupune 10 principii:
- Concentrarea pe interesul național, definit în sens direct, strict, nu extins, pentru a include aici orice.
- Pacea prin forță sau cu forța
- Predispoziția pentru Non-Intervenționism
- Realism flexibil – posibil, dezirabil, fezabil. Principiul permite relațiile cu națiuni cu alte sisteme politice, dar nu neapărat inamice, dar și aliați și parteneri cărora li se cere, sau sunt constrânși să respecte regulile.
- Primatul națiunilor – națiunile care-și prioritizează interesele, resping intervenționismul organizațiilor transnaționale, sunt favorizate de politicile americane,
- Suveranitate și respect – suveranitatea apărată în fața eroziunii adusă de acțiunea organizațiilor internaționale și transaționale. Naționalism explicit, suveranism în acest sens strictal preeminenței naționale și a intereselor în fața acordurilor și elementelor constrângătoare.
- Echilibrul de putere – America își reiterează preferința – consacrată deja – de a nu admite națiuni dominante, care să-i afecteză interesele. Fără dominație globală. Fără doominație regională. În schimb, America recunoaște influența Marilor Puteri/Națiuni., puterea ca element al sistemului internațional. Și o respectă! Astfel marchează revenirea la Politica de Putere.
- Prioritizarea lucrătorului American.- nu neapărat creșterea economică. Acest principiu ar echilibra populismul definitoriu cu menținerea abordărilor de Dreapta
- Corectitudine – America se dorește tratată corect de parteneri și aliați, atât în domeniul securității – împărțirea echitabilă a responsabilităților – cât și economic, balanță de plăți echilibrată la nivel comercial.
- Competență și meritocrație – este principiul care definește politicile sale de Dreapta. America dorește să cultive marile avantaje civilizaționale americane, în paralel cu eliminarea ideologiilor radicale(a se înțelege, potrivit pronunțărilor din cuvântul înainte, cele ecologiste sau egalitariste, de gen și rasă, discriminarea pozitivă la toate nivelurile).
Și la capitolul Priorități, cele 6 elemente de bază ale politicii externe sunt definitorii pentru preocupările Americii lui Trump:
- Încheierii Erei Migrațiilor în Masă
- Protecția Drepturilor și Libertăților Fundamentale – cu o notă specială pentru restricțiile create de elite care vizează elemente considerate anti-democratice – aceeași referință la definirea democrației în primul rând ca libertate și drepturi absolute, nelimitate în comunitate.
- Împărțirea responsabilităților și schimbarea greutății – cerând aliaților să-și asume responsabilitatea primară în propriile regiuni, propune claritate strategică și evitarea supra-extinderii Americii ca responsabilități și angajamente. Statele Unite vor rămâne să ajute statele care doresc să-și asume mai multă responsabilitate în vecinătatea proprie și se aliniază cu controlul exporturilor pronunțat de SUA, cu referire la sistemul propriu de sancțiuni și limitări, aici ascunzându-se și cooperarea vizând China la nivel economic.
- Realinierea prin intermediul Păcii – o abordare care se vrea pacifist pe fond, permite dezvoltarea, chiar dacă este necaracteristică Dreptei. Pacea cu orice preț.
- Securitate Economică – vizează, totodată, comerț echilibrat, acces sigur la materiale critice și lanțul de furnituri pe această direcție, reindustrializarea, reconstruirea Bazei Industriale a Apărării americane, dominația în materie de energie, prezervarea și creșterea dominației sectorului financiar american.
În ceea ce privește politicile față de diferitele regiuni, sunt marcate 5 asemenea regiuni și contează atât ordinea prioritățile cât și substanța din descrierea lor pentru a marca prioritățile americane. Astfel, sunt notate 5 regiuni, în ordine Emisfera Vestică – în legătură cu amendamentele Trump la doctrina Monroe, pe primul plan, dar cele 3 pagini față de dublul prevederilor în cazul celei de-a doua în ordinea priorităților, Indo-Pacificul, subliniază clar preocuparea pentru cea de a doua, acolo unde China e menționată de 21 de ori. Urmează Europa, cea mai comentată parte, cu 3 pagini de prevederi care sunt mult mai interesante decât sintezele spectaculoase făcute de presă: multe lucruri de învățat, o oglindă și evaluare mai degrabă corectă, chiar dacă afectată ideologic, dar factual merită să ne aplecăm asupra multor adevăruri de obicei nerostite în privința noastră, ca europeni. Orientul Mijlociu este pe locul 4, cu doar 2 pagini, și o concluzie a retragerii Americii din prim plan în această regiune, care a dominat excesiv politica americană – probabil și ca rezultat al pierderii prim planului dominației petrolului de aici. În fine, pe locul 5 se află Africa, căreia i se rezervă doar trei sferturi de pagină, calibrate pe o redesenare a intereselor, nu pe ajutoare și export de sistem.
Și câteva concluzii: Europa, România încotro?
Strategia Națională de Securitate a Statelor Unite rămâne un duș rece, dar un duș așteptat. Desigur că reacțiile umorale nu au întârziat să apară pe toată linia, vizat fiind autorul real, secretarul de stat al Pentagonului Elbridge Colby, eminența cenușie și radicalul MAGA în politica externă, de Securitate și Apărare americană. Însă abordările se dovedesc mai degrabă necugetate și replici de stadion sau bune pentru social media și confruntări electorale, nicidecum pragmatice și realiste, că tot e dominanta Strategiei. Trebuie reflecție, dezbatere și conștientizare, așezată, definirea opțiunilor și decizia de a alege varianta optimă.
Există trei tipuri de reacții față de Strategie, pe care le poți avea: Respingi abordarea Strategiei, înfierând cu furie, accepți direcțiile și te pliezi pe cele impuse de la Washington pentru lumea de mâine sau acomodezi realist și pragmatic pozițiile enunțate de America lui Trump cu cele europene, nuanțând politicile Bruxellesului. Dar acesta e un joc în 27, nu unul individual, și crează turbulențe naturale. Respingerea de facto a abordărilor americane în tot nu se poate. Europa nu are azi, nu va avea nici la orizontul lui 2027, când trebuie să-și asume primatul în securitatea și apărarea Europei – resursele și capabilitățile să rezolve singură această responsabilitate. Deci va trebui să caute soluții și să mențină America angajată cât mai mult timp pe continent, să se adapteze ca politicile să o înscrie în sprijinul pe care Statele Unite să-l mențină pe termen lung acestor categorii de politici.
Acomodarea presupune, din start, un program solid de revizuiri măcar ale unor politici europene: nuanțezi egalitarisme, acomodezi green deal, politici sociale și elimini discriminare pozitivă pentru minorități, razi grievance policies, politicile victimizării și apărării tot mai multor categorii minoritare. Revizuiești tratatele europene – pe baza interesului propriu, nu marcând dorința de acomodare cu politicile Americii - azi e un lider la Casa Albă, mâine vine altul, nu poti fi sine die la remorca Americii. Desigur, problemele rămân, nu există o modificare și ratificare a Tratatelor Europene de ani de zile, pentru că e greu de absorbit ca perspectivă. Tratatul Constituțional era varianta, dar e mult depășit, în spate, și vor fi mai lesne de obținut nuanțările și reformulările de politici, sub presiune, decât adoptarea unui Nou Tratat. Și avem nevoie de Europa, noi, toți europenii, așa cum avem nevoie de America. Azi America din Strategia lui Trump.
Varianta de a te plia și accepta politicile lui Trump vine cu costuri majore pentru lidershipul european, și duce la dispariția Uniunii Europene așa cum o cunoaștem astăzi. Există două soluții pentru a răspunde pe deplin solicitărilor Strategiei: fie o revenire la Europa națiunilor, cu decizie strict pe consens și eliminarea componentelor multiple de drepturi și coexistență construite în peste jumătate de secol sau federalism European, adoptarea unui Tratat al Uniunii Europene care să transforme Europa în stat în sine sau într-o construcție post-modernă cât mai aproape de realismul statal din teoriile Strategiei lui Trump. O statalitate europeană bazată pe Valori. Asta înseamnă, deci, adoptarea obligatorie a unui Tratat. Altfel Europa se rupe în timpul unui asemenea proces, dacă nu la finalul acestuia, înmagazinând toate nemulțumirile de până astăzi ale diferiților actori. Și ale diferitelor curente politice dezvoltate în Parlamentul European.
Desigur, abordarea din Strategie impinge mult mai aproape perspectiva Marii Rupturi transatlantice. Acomodarea aici ar presupune politici identitare nuanțate, respectând națiunea titulară și configurația băștinașă și respingând cetățenia și prezența masivă a migranților, care dau schimbările majore la nivelul demosului European – al culturii, civilizației și trăsăturilor definitorii inițiale ale Europei.
Ce variantă ar fi cea mai bună? Nu aș ști să răspund foarte repede la această temă, mai ales acum, în timpuri de criză. Și e o chestiune fundamentală, o Mare problemă contemporană care trebuie rezolvată rapid, acum, în timpuri de criză. În plin război. Cu Rusia la porțile Europei – Rusia ante portas. Dar o reflecție națională, ulterior europeană, e necesară. Și asta foarte rapid, implicand toate resursele de gândire și expertiză pe care le avem.
Dreapta, centrul-dreapta și centrul european se pot acomoda cu noile tendințe evocate în Strategia lui Trump. Chiar și naționaliștii moderați de stânga o pot face. Socialiștii progresiștii și ecologiștii nu! Desigur nici comuniștii și anarhiștii de pretutindeni. Dar poate e cazul să vedem ce extreme au rămas prea mult la putere și au influențat prea mult politicile europene. Ce progresiști și ecologiști ar putea cocheta cu perspectiva lumii lui Trump și ar accepta majoritatea europeană în aceste condiții și, firește, ce conservatori europeni ar putea să compenseze majoritatea. Dacă e despre dreapta conservatoare Meloni, poate ar fi acceptabilă parțial? O dezbatere care se impune cât de curând.
Cât despre România, actuala nouă criză e amenințare și oportunitate. Și internă, și pentru aducerea Republicii Moldova și a Ucrainei - deci a tuturor românilor – sub aceeași umbrelă de Securitate și prosperitate comună. Chiar dacă plecăm la drum de la premizele nefaste ale situației economice, deficitului excesiv și a lipsei de calitate a liderilor politici, a partidelor nereformate, a modului de a face politică în tranziția post-comunistă. Măcar de am îmbrățișa politicile competitivității și meritocrației, și tot am putea compensa nevoia ca propria Apărare, Securitate și descurajare să înceapă acasă. Prin Noi Înșine!
