Anatol Țăranu // Succesul electoral al pro-europenilor: între strategie și rateu istoric

Potrivit datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică, rata sărăciei absolute a crescut îngrijorător – de la 24,5% în 2021, anul venirii PAS la putere, la 33,6% în 2024. În zonele rurale, situația este și mai alarmantă: peste 42% dintre cetățeni trăiesc sub pragul sărăciei. Aceste cifre nu reflectă doar o realitate economică dureroasă, ci și o criză de încredere care, dacă nu este gestionată inteligent, riscă să arunce Republica Moldova în brațele revizionismului geopolitic pro-rus.

În acest context tensionat, obiectivul-cheie devine nu doar câștigarea alegerilor, ci păstrarea direcției europene a țării prin formarea unei majorități parlamentare solide, capabile să continue reformele și să consolideze angajamentele de integrare europeană. Chiar dacă aproximativ 60% dintre cetățeni se declară pro-europeni, acest potențial trebuie mobilizat inteligent și eficient. PAS continuă să fie dominant în tabăra pro-europeană, însă nu mai are forța electorală de altădată. Mizele de odinioară – votul util sau mobilizarea diasporei – nu mai sunt suficiente. Rezultatele la limită ale ultimelor scrutine au demonstrat clar că PAS nu mai beneficiază de avantajul cifrelor confortabile.

O majoritate pro-europeană în sondaje nu garantează o guvernare pro-europeană

Iluzia că un procent majoritar de susținere a cursului pro-european în sondaje se va transforma automat într-o guvernare pro-europeană este periculoasă. Alegerile nu sunt despre declarații de intenție, ci despre mobilizare, unitate și reprezentare coerentă. Fragmentarea actuală a taberei pro-europene riscă să pulverizeze șansele unei guvernări de continuitate. Voturile risipite între formațiuni concurente, în condițiile unei opoziții pro-ruse disciplinate și motivate, pot duce la un scenariu catastrofal.

Cu alte cuvinte, dacă forțele pro-europene nu colaborează, vor pierde. În locul lor poate reveni o coaliție revanșardă, pro-rusă, cu un discurs populist, conservator și izolaționist. Criza economică profundă, combinată cu deziluzia socială din mediul rural – acolo unde doi din cinci cetățeni trăiesc în sărăcie – a slăbit dramatic încrederea în actuala guvernare. În lipsa unei strategii electorale comune și coerente, întreaga construcție pro-europeană riscă să se prăbușească.

PAS singur nu mai poate garanta o majoritate

PAS rămâne principalul vector politic al integrării europene, dar capitalul său electoral s-a erodat. Percepția unei guvernări ineficiente, promisiunile întârziate și neonorate, austeritatea și oboseala firească a electoratului pun în pericol capacitatea partidului de a mobiliza decisiv în alegeri. De la o formațiune cu o majoritate parlamentară confortabilă și un mandat clar pro-european masiv susținut de alegători, PAS a devenit un actor vulnerabil, cu un sprijin popular fragil și incert.

În aceste condiții, păstrarea cursului european nu mai poate depinde exclusiv de PAS. Este nevoie de o reconstrucție strategică a întregului front pro-european – nu pe baze rigide de apartenență la partid, ci pe un parteneriat electoral rațional, echilibrat și credibil. În caz contrar, forțele antieuropene vor reveni la guvernare, iar acest lucru ar însemna nu doar o înfrângere politică, ci o regresie istorică.

Blocul pro-european: singura strategie realistă și eficientă

În acest peisaj politic volatil, coagularea forțelor pro-europene într-un bloc electoral comun este singura strategie capabilă să transforme majoritatea latentă într-o majoritate reală. Toate sondajele indică în mod constant un nucleu electoral pro-european de aproximativ 60%. Dacă acest potențial este coagulat coerent, rezultatul poate fi o majoritate parlamentară stabilă și funcțională. Acest bloc cere să fie construit pe trei piloni principali:

PAS – ca principal vector politic al orientării pro-europene suveraniste. Cu experiența guvernării și o infrastructură solidă, PAS rămâne motorul instituțional al integrării europene.

Partidele pro-europene suveraniste alternative – formațiuni care pledează integrarea europeană ca stat suveran, dar nu s-au compromis la guvernare și pretind votul electoratului dezamăgit de PAS. Toate aceste partide se găsesc în zona riscului de a nu trece pragul electoral. Însă unite într-un bloc comun pro-european acestea pot reabsorbi voturile critice, dar fidele direcției europene, fără riscul de a alimenta partida pro-rusă prin redistribuirea votului celor care nu trec pragul electoral.

Componenta unionistă – care interpretează integrarea europeană prin prisma reunificării cu România. Tot mai vizibilă în societate și în diasporă, această opțiune va mobiliza la vot un număr în creștere de alegători cu viziuni unioniste, în mediul cărora crește sentimentul absenteismului electoral pe motiv de dezamăgire de politicile deficitare identitare românești operate de PAS.

Un asemenea bloc electoral reflectă pluralismul segmentului pro-european și oferă fiecărei categorii de electorat un motiv clar de mobilizare, reducând riscul absenteismului electoral în zona pro-europeană.

Un algoritm echitabil de reprezentare

Pentru ca această alianță să funcționeze, este necesar un algoritm clar și echitabil de formare a listei electorale. O formulă rezonabilă ar fi: 3 locuri eligibile pentru PAS; un loc pentru partidele pro-europene alternative; un loc pentru unioniști.

Această împărțire ar oferi echilibru, reprezentativitate și, mai ales, încredere între parteneri. Blocul astfel constituit ar deveni un instrument de mobilizare maximă și ar reuși să capteze voturile tuturor categoriilor pro-europene – de la electoratul tradițional PAS, la alegătorii indeciși sau critici, până la unioniștii activi din diaspora.

60 de mandate: de la fragmentare la victorie strategică

În cadrul acestei strategii PAS ar putea obține 40 de mandate în conformitate cu prognozele tuturor sondajelor în caz dacă ar merge de unul singur la alegeri. Însă surplusul de 20 de mandate necesare pentru o majoritate parlamentară confortabilă,  pot veni doar prin coaliția cu celelalte două componente. Un bloc electoral comun pro-european ar putea astfel atinge un prag simbolic și politic: 60 de mandate, adică o majoritate stabilă, capabilă să continue parcursul european și să reziste tentațiilor populiste sau autoritare.

Această construcție, însă, nu va prinde contur fără o inițiativă clară, vizibilă și asumată. Președinta Maia Sandu, ca garant al cursului european și liderul cu cea mai mare credibilitate în tabăra pro-europeană, este cea mai îndreptățită să lanseze inițiativa acestui bloc. A venit momentul să nu se mai aștepte, ci să se construiască. O declarație publică de unitate, în numele interesului național, poate deveni motivul determinant care coagulează forțele pro-europene.

Concluzie: între maturitate politică și responsabilitate istorică

Alegerile din 28 septembrie nu sunt doar o competiție electorală.

Ele sunt un test de maturitate pentru întreaga clasă politică pro-europeană. Miza nu este doar supraviețuirea PAS sau succesul unui partid, ci direcția strategică a Republicii Moldova pentru următorii ani. Blocul pro-european comun nu este o opțiune conjuncturală, ci o necesitate istorică. Liderii politici trebuie să aleagă între orgoliu și viziune, între calcule electorale mărunte și responsabilitate națională. În fața unui asemenea moment, unitatea nu este o formă de slăbiciune, ci singura formă de forță.

‍