Dumitru CRUDU // Putin, nesătulule de sânge, Ucraina va învinge!

După ce domnișoara Tamara, asistenta cea veselă, i-a făcut și ultima injecție din cele cinci pe care i le făcea zilnic, Constantin și-a tras pantalonii și s-a dat jos din pat. Domnișoara Tamara împingea căruciorul cu injecții și perfuzii spre patul lui Vasile, care o aștepta în fund, cu brațul dezgolit. Constantin își luă geanta și ieși din salon. Traversă coridorul pustiu și ieși din secția de nefrologie.

Pe palier, s-a descălțat de papucii de cameră și s-a încălțat în adidași. Din geantă și-a scos și o geacă. S-a îmbrăcat cu ea și a coborât scările, ieșind în curtea spitalului. Pe care o străbăteau în acele clipe două asistente înăcrite. Constantin nu le știa. S-a îndreptat spre boscheții din capătul curții, de unde a scos un sul de carton. Pe care instantaneu l-a băgat în geantă, unde un pic mai înainte își mai vârâse și papucii de cameră.

Părăsi curtea Spitalului de Urgență și ieși în stradă.

Ambulanța trecu, dar el se răsuci pe călcâie și se ascunse după o mașină galbenă. Prin fața căreia trecu doctorul său, domnul Munteanu. După ce acesta intră în spital, ieși și Constantin de după mașină și reveni pe 31 august. Acum strada era pustie. Trecu pe partea cealaltă și coborî spre bulevardul Ștefan cel Mare.

În fața Ambasadei Rusiei și-a deschis geanta și și din ea a scos sulul de hârtie. L-a desfăcut și l-a ridicat deasupra capului. Îl ținea sus-sus, cu ambele mâini. Cu el în mâini, se rotea când spre ferestrele Ambasadei, când spre trecătorii de pe trotuar, când spre șoferii din mașini sau spre călătorii din troleibuze.

Un bătrân cu cârjă se apropie și își miji ochii, încercând să deslușească cuvintele scrise cu roșu de Constantin pe carton.  Silabisi, cu cârja îndreptată spre fiecare literă de pe placardă:

PU-TIN, NE-SĂ-TULU-LE DE SÂN-GE,

UCRA-I-NA VA ÎN-VIN-GE!

Bătrânul se îndepărtă, fără a-i spune nimic, cu cârja bocănind în pământ. Un val de durere îi explodă în spate, deasupra coapselor, după ce vâjul trecu strada. Constantin își strânse dinții, încercând s-o ignore. Oamenii din troliebuzul opt, cu fețele lipite de ferestre, citeau ce scria pe placarda sa. Durerea îl lăsă.

Bărbatul își strânse sul cartonul, îl băgă în geantă și se porni spre spital. La etajul trei își descălță adidașii și își încălță papucii. Intră în salon, cu mâinile încolăcindu-și burta. Se culcă pe pat, strivit de durere. Domnișoara Tamara, asistenta cea veselă, deschise ușa piciorul și împinse în salon căruciorul cu perfuzii și injecții. Îi făcu prima injecție.