Iulian Chifu // Pe marginea prăpastiei: India-Pakistan confruntări în Kashmir, cu mâna pe butonul nuclear
Situațiile interne dificile și politicile naționaliste împing confruntarea spre război deschis pentru care ambele state par pregătite. Și retragerea trupelor americane din Afganistan împreună cu o lipsă de interes și de instrumente la Casa Albă lipsesc ciocnirea indo-pakistaneză de implicarea unui terț suficient de puternic încât să obțină stoparea escaladării între cele două state nucleare.
Ultima oră: în noaptea de 6/7 mai, India a lansat 9 rachete lovind site-uri din Pakistan și Kashmirul pakistanez la adresa unor facilități și elemente de infrastructură ale mișcărilor teroriste cu activitate în Kashmirul Indian.
26 civili uciși, teroriști pakistanezi acuzați pentru atac
La 22 aprilie, a avut loc cel mai sângeros atac terorist din Kashmirul indian din ultimii 20 de ani și cel mai sângeros din întreaga Indie după atacul de la Mumbai din 26 noiembrie 2008, atunci când 10 membri ai mișcării islamiste pakistaneze Lashkar e Taiba, au atacat timp de 4 zile cu bombe și tiruri de arme automate capitala comercială și economică a Indiei, făcând 175 morți și peste 300 de răniți. Atacul din Pahalgam, o destinație turistică unde se ajunge pe jos sau pe catâri, a făcut 26 victime civile și numeroși răniți, hinduși aflați în pelerinaj. Cei patru atacatori au fost doi pakistanezi și un islamist local, cetățean indian, despre al patrulea neexistând date la această oră. India a acuzat Pakistanul de sprijinul acordat militanților și teroriștilor, fapt respins de către Islamabad.
“Executanții, susținătorii și planficatorii din atac for fi aduși în fața justiției”, a declarat ministrul indian de Externe, Subrahmanyam Jaishankar, în discuția telefonică purtată cu Secretarul de Stat Marco Rubio, care a condamnat atacul terorist în convorbirea telefonică ulterioară cu prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif, solicitând Islamabadului să coopereze în investigarea atacului. Sharif a respins în discuție încercările Indiei de a lega Pakistanul de atac și a cerut părții americane să preseze asupra Indiei pentru a reduce retorica belicoasă la adresa sa. În schimb, premierul indian Narendra Modi a dat mână liberă forțelor armate indiene să răspundă adecvat la acest atac.
De altfel, ministrul pakistanez al informațiilor a avertizat că deține suficiente informații care arată că India va lansa o acțiune militară împotriva țării sale cât de curând fără ca India să comenteze în vreun fel sau să nege această perspectivă. De altfel, speculațiile sunt că India va răspunde cu lovituri împotriva Pakistanului după modelul lansat în 2019 și 2016, la două precedente atacuri teroriste. Islamabadul a anunțat anticipat retaliere puternică de natură militară în caz de atac, potrivit doctrinei sale de “retaliere plus”, adică de a reacționa cel puțin la nivelul atacului originar împotriva Indiei. Deja premierul indian a convocat două reuniuni de urgență cu autoritățile de stat și cu cele militare la New Delhi, în timp ce miercuri, 30 aprilie, a reunit comitetul pentru securitate al Guvernului pentru a doua oară după atac.
Potrivit presei indiene, complet legată de guvern, în întâlnirea cu oficialii din zona de apărare, Modi a decis să lase momentul, țintele și modul de răspuns la atacul din Pahalgam la dispoziția planificatorilor săi militari, în contextul în care schimburi de focuri cu arme ușoare aveau deja loc peste linia de contact, frontiera neoficială care separă zona de control a Indiei și Pakistanului în Kashmir, față de care India obiectase deja calificându-le drept violări ale încetării focului. Aceste schimburi de focuri au fost urmate imediat și de alte categorii de arme precum mișcările tancurilor și tiruri de mortiere, în timp ce părțile au început să acumuleze armament greu la linia de contact și în imediata proximitate.
Kashmirul a constituit întotdeauna un punct de confruntare între India și Pakistan încă din 1947, când fosta colonie britanică India a fost împărțită între India majoritar hindusă și Pakistanul musulman, cu Kashmirul autonom, majoritar musulman, guvernat de un maharajah și parte a Indiei. Aici s-a dezvoltat o insurgență armată musulmană împotriva guvernării indiene, cu precădere după 1989, atacurile de natură teroristă vizând forțe de securitate și civili deopotrivă. Grupul acuzat pentru acțiunea teroristă, Frontul de Rezistență, a negat implicarea în atac. Acesta ar fi afiliat Lashkar-e-Taiba, grupul islamist, militant cu baza în Pakistan și declarat grup terorist de către India și numeroase alte state. Atacatorii au vizat cu precădere turiști hinduși.
Politici naționaliste, nevoia de a arăta puternic și deficitul de încredere publică impinge spre confruntare directă
La 24 aprilie, premierul indian Narendra Modi a vizitat statul nordic Bihar și s-a adresat mulțumii la două zile după atac. El a anunțat în engleză, că “India va identifica și pedepsi fiecare terorist și pe susținătorii lor. Îi vom urmări până la capătul pământului. Spiritului indian nu va fi niciodată strivit de teroriști. Iar Terorimul nu va rămâne niciodată nepedepsit.” Nu a fost un mesaj doar pentru publicul intern sau pentru vecinul Pakistan, ci pentru întreaga lume să se pregătească și să aștepte un răspuns militar în forță. De altfel, episoadele anterioare cu atacuri teroriste în Kashmir s-au soldat tot cu lovituri aeriene ale Indiei în Pakistanul vecin, acuzat că este sursa care activează, finanțează, incită și pregătește, dacă nu chiar finanțează direct militantismul islamic violent.
În 2019, de exemplu, după ce o mașină capcană cu bombă la bord s-a autodetonat și a ucis 40 soldați indieni din trupele speciale, avioanele indiene au tras chiar dacă rapoartele nu au relatat despre un număr de victime sau despre infrastructura militanților distruse. În schimb, Pakistanul a doborât un avion indian, al cărui pilot s-a salvat, a băut un ceai cu militarii pakistanezi înainte de a fi returnat într-o formulă de dezescaladare care a permis ambelor părți să clameze victoria asupra celeilalte și nu a împins părțile în război total. Asta, desigur, și după intervenția internațională puternică. Lipsa de victime pakistaneze și returnarea imediată a pilotului din avionul lovit, care a scăpat cu viață, au creat aceste condiții, care sunt greu repetabile astăzi.
Astăzi părțile au în față o cu totul altă situație, mult mai combustibilă, o amestecătură de naționalism religios, guvernare autoritară și răni politice nevindecate încă de la decolonizare. Acțiunile recente nu au cum să ajute, mai ales din cauza unor politici dure, de forță, menite să arate puterea liderilor. Premierul Modi a exclus musulmanii din statul indian, declarându-l stat hindus și stârnind reacția musulmanilor, indienilor sikh și multor altor culte și confesiuni, în timp ce a eliminat autonomia statului Jamuu și Kashmir și a transformat regiunea într-una dependentă direct de autoritățile centrale de la New Delhi.
De cealaltă parte, Pakistanul îl are pe Imran Khan, fostul premier, cea mai populară figură politică, în închisoare, iar Armata, condusă de Asim Munir, este complet nepopulară și acuzată de criza economică și politică actuală, având nevoie de un război cu India pentru a ralia susținerea publică. Așa cum Modi valorifică criza și acuză Pakistanul pentru a acoperi orice tensiuni interne, tot astfel Munir a găsit ieșirea din criza sa proprie de legitimitate, armata fiind cea mai puternică instituție a statului pakistanez dar acuzată de eliminarea competitorilor politici neacceptabili.
După masacrul terorist, liderii politici indieni, personalități publice și simpli cetățeni au cerut răzbunare, astfel încât un aranjament pe canale diplomatice privind o retaliere în liniște, sub radar, acoperită împotriva Islamabadului nu mai este posibil pentru a satisfice așteptarea publicului, deci e nevoie de reacție dură și extrem de vizibilă, cu relevanță militară majoră. Dacă în 2019, Qamar Javed Bakwa, șeful armatei pakistaneze, dorea reconcilierea cu India, succesorul său Asim Munir este sub asediu politic și are nevoie de a-și demonstra puterea și de a obține legitimitate pe seama acțiunilor împotriva Indiei, de unde retorica sa beligerantă. Toate ingredientele negative sunt pe teren pentru confruntarea ce se anunță.
Spre război. Confruntări violente la linia de contact
Revenirea la “normalitate” în Kashmir, după ce premierul Modi a lăsat, în 2019, regiunea fără autonomia constituțională, a determinat reacții dure din partea majorității populației musulmane. Premierul a insistat că a vizat prin politica sa o integrare mai bună a porțiunii din Kashmir administrate de India cu restul țării, fapt care să-i asigure deopotrivă stabilitate și finanțare prin creștere economică mai rapidă, sub coordonarea capitalei New Delhi. Totuși criticii au acuzat aici ideologia și naționalismul partidului său, Bharatiya Janata – BJP, care-și propunea de mult timp să elimine statutul special pe care-l avea singurul stat majoritar musulman din India tocmai pentru a eroda și mai puternic identitatea distinctă a locuitorilor din Kashmir.
Kashmirul a fost întotdeauna ținta atacurilor teroriste, care s-au amplificat în ultima perioadă, determinând frica perpetuă și violența ce nu a putut fi depășită de creșterea turismului din ultimii ani. Impunerea unor legi draconice și desfășurarea trupelor de securitate puternice, masive și extrem de vizibile au continuat trei decenii de confruntări indo-pakistaneze pe fondul discriminării musulmanilor din Kashmir, susținuți de finanțările pakistaneze pentru mișcările islamiste și separatiste din Kashmirul indian.
Mai mult, ca urmare a eliminării statutului de autonomie și a intrării sub controlul direct al guvernului federal, au început vânzări masive de proprietăți către nerezidenți de unde temeri pentru modificări puternice în demografie și pierderea controlului comunităților locale în defavoarea localnicilor. Controlul total și slăbirea autonomiei și guvernării locale a dus și la instabilitatea cronică și neguvernabilitatea regiunii prin lipsa de încredere a populației în guvernul central indian.
De aceea atacul masiv recent riscă să crească riscul de escaladare necontrolabilă a situației din Kashmirul indian. Localnicii simt presiunea ca într-un asediu la adresa lor, cu acțiuni de securitate foarte dese, masive și presante, cu interzicerea circulației noaptea, blocări ale comunicațiilor sau arestări sub diferite motive ale liderilor politici locali de către autoritățile federale. În plus, alegerile locale au fost suspendate pe o perioadă de 5 ani, iar susținerea pentru guvernul indian este marginală, fapt care afectează și activitățile de securitate și apărare sau culegerea de informații care ar fi putut, eventual, să ducă la prevenirea atacului.
Nici abordarea lui Modi care e legat de proiectarea puterii și a modelului hindus de om politic de forță, care promite răzbunarea violentă asupra inamicilor și reunește sprijinul intern exploatând momentele de criză de orice fel, nu ajută la formulele de reconciliere. În 2019, la loviturile aeriene amintite, ca și în 2016, la loviturile chirurgicale asupra platformele de lansare a islamiștilor din Pakistan către Kashmirul indian, acțiunile de “eliminare decisivă a terorismului transfrontalier” au ajutat politic, mai ales prin echilibrarea cu reacția pakistaneză modestă. Astăzi lucrurile merg mult mai abrupt spre un punct de ruptură.
Retorica a ajuns de-a dreptul inflamatorie, mai ales atunci când India, susținută de influența globală și de puterea militară, dar și de relevanța în alianțele din Indo Pacific și de rolul dobândit în relația cu SUA, a amenințat că va rupe în bucăți Pakistanul. “Este rezultatul unei hotărâri naționale să strivim terorismul,” a declarat Prim Ministrul Narendra Modi. Pe de altă parte, lideri militari pakistanezi au declarat, la rândul lor, că sunt pregătiți pentru un război pe scară largă cu India. De altfel, la linia de contact dintre cele două părți din Kashmir, au fost aduse trupele de artilerie la distanța de tragere peste frontiera informală, iar ciocnirile între forțele celor două state au ajuns să implice tancuri și mortiere.
În plus, au fost reactivate alianțele internaționale ale părților: China, partenerul și aliatul Pakistanului, cu propriile interese în Kashmir prin coridorul de transport în care a investit miliarde, a început livrarea de sisteme de rachete, în timp ce Turcia, un alt aliat al Pakistanului, a livrat șase transporturi aeriene cu arme și muniție neprecizată. De partea cealaltă, India are legături solide privind furnizările de arme cu SUA, Franța și Israel, care mențin livrările de tehnologie avansată, intelligence strategic și armament.
Acorduri bilaterale anulate: apă și pace
Până la lansarea operațiunilor militare de răzbunare, India și Pakistanul au trecut la măsuri de retaliere distrugând acordurile care le legau până la această oră, în special pe cele vizând aprovizionarea cu apă și angajamentele de soluționare pașnică a disputelor. Astfel, prima reacție a Indiei a fost retragerea/suspendarea acordului privind împărțirea apelor din bazinul râului Indus care aproviziona 80% din apa proaspătă pentru populația Pakistanului, un acord datând din 1960 și realizat de către Banca Mondială.
Tratatul a fost model de cooperare între doi rivali și inamici și a supraviețuit nenumăratelor crize bilaterale, a războaielor și ostilităților din mai bine de șase decade - din 1947, 1965 și 1999 - fără ca să fie renegat de vreo parte. Desigur, există probleme majore în a aplica decizia de deturnare sau stopare a debitelor râurilor vizate, dar simpla reținere a apei sau eliberare bruscă, deodată, a unei mari cantități acumulate poate duce la inundații masive în regiune, care ar fi destructive pentru Pakistan.
În contrapartidă, și Pakistanul a anunțat și el retragerea dintr-un acord de impact, Acordul de la Shimla, din 1972, care obligă părțile să-și rezolve disputele privind teritoriile - inclusiv pe cele din Kashmir - pe cale pașnică și folosind dialogul bilateral. Situația este cu atât mai volatile cu cât ambele părți sunt puteri nucleare, care sunt legate de Kashmir prin sentimente naționaliste, răspândite la nivelul întregii populații. De altfel, recursul la amenințările nucleare a revenit nu o dată în retorica Indiei și Pakistanului legată de ciocniri în Kashmir, în decursul timpului. Anularea acordului Shimla diminuează angajarea diplomatică a celor două părți cu precădere în mecanismele de soluționare a conflictelor și reduce constrângerile asupra escaladării și operațiunilor militare.
India a anunțat că va interzice oricărui avion pakistanez, militar și civil, să-i traverseze spațiul aerian, o acțiune anunțată și de către Pakistan. În plus, India a suspendat aproape toate tipurile de vize și a cerut repatrierea cetățenilor pakistanezi aflați pe teritoriul său. Și Pakistanul a urmat modelul, anulând și el vizele pentru indieni. Peste 786 cetățeni pakistanezi și 1465 indieni au părăsit teritoriul celeilalte țări în intervalul solicitat, dar un număr de resortisanți, inclusiv personalități publice și actori, se află încă în statele respective, fiind blocați. Și site-urile cu mesaje considerate ofensive sau periculoase au fost blocate în fiecare stat în parte, la cererile oficialilor către companiile de social media și providerii de internet.
Amenințarea războiului, cu impact economic global
Statele Unite au intervenit încercând să disipeze tensiunile din Kashmir și să determine o soluție negociată, după atacul care a dus la uciderea celor 26 turiști hinduși și acuzațiile de implicare a Pakistanului și a organizațiilor teroriste pe care le găzduiește pe teritoriul său. Secretarul American de Stat, Marco Rubio, a vorbit telefonic, în timp ce administrația Trump s-a arătat mai puțin preocupată de evoluțiile din Asia de Sud, președintele anunțând că se vor descurca cei doi singuri.
SUA nu are ambasadori desemnați la New Delhi și Islamabad și nici la nivelul Departamentului de Stat, responsabilii de regiune nu au trecut prin Congres pentru a fi validați. Fără trupe în Afganistan, este discutabil dacă Washingtonul mai are instrumente credibile față de cele două părți. Pe de altă parte, se remarcă implicarea serioasă a Chinei în regiune, cu amenințarea deschiderii a două fronturi, după susținerea publică făcută pentru Pakistan și agitarea propriilor forțe de contact în Tibet și Himalaya.
Impactul unui război India – Pakistan, chiar fără componentă nucleară, ar fi major pentru multiple produse și servicii globale. O asemenea perspectivă ar afecta puternic economia globală, cu precădere un set de piețe unde India joacă un rol major. Astfel, India este unul dintre cei mai mari producători de medicamente și produse farmaceutice din lume, dar este campion recunoscut și la servicii IT, mașini, smartphone-uri, inclusiv iPhone-uri, și produse electronice. Orice război ar aduce probleme în lanțurile de furnizori la nivel global și ar duce prețurile produselor în sus.
Și pe piața alimentelor ar apărea tulburări majore, ambele state, și India, și Pakistanul, fiind producători majori de orez, condimente, fructe și legume. Blocarea exporturilor preponderent prin portul Karachi și Marea Arabă ar crește riscuri logistice, costuri de transport și de asigurări pentru numeroase produse. Ba chiar ar afecta și prețul petrolului prin creșterea instabilității maritime în Oceanul Indian. Tot astfel ar fi afectate piețele globale de produse tehnologice, crearea de chip-uri și dezvoltarea IT. Iar problemele ar afecta cu preponderență Silicon Valley în Statele Unite și toată producția de aici, dar și producțiile similare din Uniunea Europeană sau Asia, care au drept furnizori acești producători indieni.
Cât despre amenințarea nucleară, ea a fost făcută și repetată de oficiali ai ambelor părți. Narendra Modi a repetat teme din zona nucleară și a anunțat că India va rupe cacealmaua pakistaneză în legătură cu propriile arme nucleare. Tot el a invocat faptul că India are arme nucleare și ele nu sunt destinate să fie expuse la festivaluri, cu referire la rolul lor în descurajare și la credibilitatea lor odată ce sunt utilizate. De altfel, referindu-se la criza similară din 2019, gestionată de administrația Trump, fostul secretar de Stat Mike Pompeo a subliniat, în memoriile sale publicate în 2023, faptul că India și Pakistanul au ajuns atunci periculos de aproape de a avea un schimb de arme nucleare chiar în februarie 2019, ambele părți fiind gata de escaladare pe dimensiune nucleară.
Din păcate, astăzi India și Pakistanul nu au numai o problemă privind absența unui terț credibil, care să intervină, să medieze și să blocheze escaladarea. Ci propriul public cere confruntarea și răspunsul cu toate mijloacele la orice atac. Răspunsul în forță cerut de propria populație aduce opțiunile de reacție ale Indiei la un nivel riscant și limitat, care împinge spre pedepsirea Pakistanului prin coerciție militară și intervenție cu utilizarea armelor cele mai puternice și sofisticate. Schimburile de focuri de artilerie peste linia de contact, soldate cu morți și răniți, duc la un nivel de escaladare în care evitarea utilizării armei nucleare va fi greu de realizat. Un accident sau un calcul greșit poate duce lumea către un schimb de lovituri nucleare în regiune, între India și Pakistan.
