Valeriu CHIȚAN // Resuscitare instituțională

Din criză în declin

Republica Moldova se află pe o pantă descendentă, confruntându-se constant cu provocări și crize cauzate, în principal, de incompetență și disfuncționalități instituționale. Situația este percepută ca o degradare continuă, o trecere de la rău la și mai rău. Ministerele și alte instituții de stat, puternic politizate, sunt practic neguvernate, conduse de demnitari fără calificări profesionale și manageriale, lipsiți de autoritatea necesară pentru a gestiona eficient treburile statului.

Fenomenul „cumătrismului” – un nepotism endemic – a devenit regula nescrisă a administrației, unde relațiile personale și protecția „de sus” primează în fața competenței și respectării legii, ceea ce denotă practici (defectuoase) de contraselecție, nemaiîntâlnite în ultimele decenii.

În acest context, autoritățile nu par preocupate de economia reală și de sustenabilitatea financiară ale țării. Problemele de dezvoltare social-economică lipsesc din agenda guvernamentală, iar politicile de recuperare economică sunt, pentru actualii decidenți, un teritoriu necunoscut. Măsurile anti-criză sunt absente, iar stagnarea economică trece în recesiune.

În timp ce economia bate pasul pe loc, unele sectoare sunt în declin. Creșterea PIB-ului rămâne sub pragul minim necesar de 5-7 la sută, iar investițiile străine directe – esențiale pentru dezvoltare – sunt aproape inexistente, semnalând o profundă neîncredere în climatul de afaceri autohton.

În plus, veniturile fiscale sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile bugetare curente. Statul colectează din impozite și taxe doar două treimi din necesarul bugetar, iar rata de fiscalizare rămâne sub 30 la sută din PIB. Această realitate creează constrângeri financiare majore, afectând capacitatea statului de a furniza servicii publice esențiale. Drept urmare, bugetul public devine tot mai dependent de împrumuturi costisitoare, fiind captiv băncilor comerciale.

Republica Moldova se află printre statele cu cele mai scăzute investiții publice raportate la PIB. Mediul de afaceri, un pilon esențial al economiei, este marginalizat, neglijat și lipsit de direcție.

În același timp, societatea, tot mai polarizată și dezamăgită, respinge o guvernare incapabilă, preocupată mai degrabă de subordonarea instituțiilor statului decât de soluționarea problemelor reale. De la justiția devenită obedientă până la mass-media transformată în instrument de propagandă, controlul Puterii s-a extins asupra tuturor domeniilor-cheie.

În paralel, ocupanții fotoliilor ministeriale inundă spațiul public cu declarații lipsite de fundament și decizii haotice. Populismul neavenit promovat de guvernanți a dus la destructurarea sistemului de asistență socială și a celui de salarizare, subminând meritocrația și echitatea. În locul acestora, s-a accentuat discriminarea socială, adâncind și mai mult inechitățile din societate.

Actuala guvernare, cu un discurs populist și iresponsabil, a adus țara într-o încurcătură totală. Un exemplu clar este dat de declarațiile contradictorii înainte și după alegeri privind prețurile la energie, care nu se potrivesc cu realitatea și au avut efecte negative în lanț: inflația din perioada 2021-2024 a ajuns la 70 la sută, iar potrivit evoluției curente la finele lui 2025 acest indicator (cumulativ) va înregistra aproape 80 - 85 procente.

Corupția la nivel înalt și birocrația excesivă rămân obstacole majore, subminând în mod constant încrederea cetățenilor și a investitorilor. Deficitul de voință politică, lipsa de vocație și incapacitatea de implementare a reformelor sunt evidente. Deși au fost anunțate reforme, realitatea relevă un eșec răsunător. Schimbările legislative frecvente – precum Legea amnistiei și amendamentele aduse cadrului penal în iunie 2024 – au compromis esența acestor reforme.

În acest context, merită subliniat faptul că actualii decidenți politici (inclusiv cei implicați în procesul guvernamental privind frauda bancară) au generat, prin ingerințe în justiție, o veritabilă fraudă judiciară. Exemple relevante includ modificările aduse legislației penale care au redus pedepsele pentru delapidarea fondurilor europene, precum și amendamentele contradictorii legate de amnistierea condamnaților pe viață, ce au dus la eliberarea unor criminali extrem de periculoși, stârnind panică și indignare în rândul societății.

Reformele în justiție trebuie să fie autentice. Voința politică de reformare a sistemului trebuie să fie sinceră și profundă. Este inacceptabil ca reformele să fie utilizate drept paravan pentru atingerea unor interese de partid sau de grup. Supunerea reformelor interesului de a menține puterea conduce inevitabil la disfuncționalități și mai grave.

În prezent, clasa politică pare să fi transformat justiția într-un obiect de negociere. Reformele nu sunt realizate prin consens larg, ceea ce le compromite fundamentul și durabilitatea. Puterea tolerează o formă „moderată” de corupție în schimbul loialității actorilor din sistemul judiciar față de cei aflați la guvernare și față de acțiunile acestora.

Orice putere nouă poate anula cu ușurință reformele existente. Doar o reformă de bună credință poate avea caracter ireversibil și poate contribui cu adevărat la consolidarea statului de drept și dezvoltarea sustenabilă a sistemului de justiție.

În cele din urmă, dirijarea proceselor de reformă din afara instituțiilor guvernamentale discreditează statul și subminează legitimitatea actului de guvernare.

Acestea fiind datele, rezumăm că la capitolul “agenda internă” Republica Moldova se află într-o poziție incertă, iar guvernarea este în disoluție...

Aceste derapaje alimentează neîncrederea în instituțiile statului, pun în pericol parcursul european al țării și, cel mai grav, stimulează exodul capitalului uman, în special al tinerelor talente, care caută oportunități în străinătate.

Această realitate reclamă nu doar provocări majore, ci și oportunități care pot și trebuie capitalizate/valorificate. Este nevoie de o reevaluare profundă și de un audit instituțional consistent. Trebuie să contracarăm efectele nocive ale guvernării actuale, incompetente, și să demarăm un proces autentic de redresare, bazat pe coeziune socială și pe un nou model de dezvoltare.

Astăzi, mai mult ca oricând, este imperativ să ne orientăm către un „nou normal”, să depășim stagnarea și să promovăm valorile necesare reconstrucției și consolidării societății. Numai astfel putem înfrunta frica, apatia și dezordinea, și putem construi o societate incluzivă și prosperă.

Resetarea politicilor publice și restartarea reformelor structural-instituționale

În acest context cauză-efect, viitoarea guvernare va moșteni o situație fără precedent. Oferta electorală trebuie să se concentreze pe două direcții fundamentale: instituțiile – eficiența și funcționalitatea acestora – și economia – viabilitatea și soliditatea financiară la nivel micro și macro. Reforma statului, care dă semnele unui proiect eșuat și perpetuează sărăcia în stagnare, este crucială și nu mai poate fi amânată.

Reformarea statului presupune resetarea instituțiilor prin reorganizări, comasări și chiar lichidări, în special la nivelul administrației centrale și locale. Aceasta trebuie să includă și o reașezare administrativ-teritorială – o „restanță” de decenii a clasei politice. Obiectivul este descentralizarea decizională, delimitarea clară a funcțiilor politice și administrative de cele operaționale, delegarea competențelor pe verticală și, acolo unde este necesar, pe orizontală, precum și eliminarea entităților și funcțiilor suprapuse.

Aceste măsuri complexe trebuie să reprofesionalizeze actul guvernării, să reducă birocrația și să limiteze intervenția statului atât în economie, cât și în relația cu cetățenii. Republica Moldova are nevoie de un stat suplu, cu structuri administrative eficiente și sustenabile financiar.

Programul de guvernare în domeniul politicilor publice sectoriale trebuie să includă un calendar clar de acțiuni proactive, orientate către rezultate cuantificabile, sincronizate cu imperativul atenuării crizelor sistemice.

Printre reformele de fond, aș cuantifica:

• ‍‍Reforma administrativă trebuie să vizeze restructurarea profundă a instituțiilor statului și reorganizarea administrativ-teritorială, având ca obiectiv redimensionarea și eficientizarea structurilor și a aparatului administrativ. Este esențială legiferarea clară a responsabilității ministeriale, pentru a asigura transparență și eficiență în actul guvernării. Totodată, profesionalizarea și depolitizarea funcției publice trebuie să devină priorități reale, prin revenirea la principiile meritocrației și prin implementarea unor mecanisme transparente de recrutare, precum crearea unei rezerve de cadre bine pregătite. Un principiu fundamental ce trebuie respectat este inadmisibilitatea imixtiunii politicienilor în exercițiul managerial instituțional și corporativ.
• Reforma economică: Realizarea unui inventar complet al tuturor întreprinderilor de stat și municipale pentru a identifica entitățile viabile, care pot fi restructurate operațional și financiar cu suportul creditorilor publici și privați. Și, totodată, privatizarea sau lichidarea celor de tip gaură neagră. Sprijinirea antreprenorialului – prin aplicarea unor măsuri deregulatorii, fiscale şi creditare -, este esențială pentru dezvoltarea unei economii dinamice și competitive. În acest sens, este imperios necesară definirea a 1-2 sectoare economice-cheie, precum agroprocesarea și industria construcțiilor, care să genereze locuri de muncă și să asigure o creștere economică durabilă. De asemenea, consider oportună lansarea unui proiect de Restructurare Financiară și Operațională a sectorului hortiviticol, pentru a avea un impact rapid asupra angajaților și economiei.
• Reforma fiscală: Redefinirea și adoptarea unei noi concepții fiscale, urmată de reelaborarea unui Cod Fiscal modernizat, aliniat la practicile internaționale avansate. Fiscalitatea trebuie să devină (și) un instrument stimulativ pentru impulsionarea/revitalizarea sectorului real al economiei.
• Reforma pensiilor: Revizuirea legislației privind crearea unui cadru  unitar aferent pensiilor publice – pensii ocupaționale - , bazat pe principiul contribuției. Înlocuirea  pensiilor speciale înseamnă pensie în funcție de venituri și contribuții.
• Reforma salarizării: Adoptarea a trei legi distincte pentru salarizarea angajaților bugetari, funcționarilor non-bugetari și lucrătorilor din întreprinderile prestatoare de servicii. Scopul este eliminarea disproporțiilor salariale și alinierea remunerației la eficiență și performanță. Implementarea unor criterii clare și indicatori de performanță măsurabili constituie un imperativ aferent managementului instituțional/corporativ pentru toate entitățile publice.

Pentru resetarea cadrului instituțional, Republica Moldova are nevoie de un establishment politic credibil, capabil să convingă cetățenii că reformele propuse sunt singura soluție pentru modernizarea guvernării și redresarea socio-economică. Stabilitatea politică și buna guvernare sunt fundamentale pentru recâștigarea încrederii populației și atragerea de investiții, contribuind astfel la o creștere economică de durată.

În ultimele trei decenii, Republica Moldova a căutat în mod constant o direcție clară. Deși s-au înregistrat progrese în adaptarea la principiile de piață și integrarea europeană, reconstrucția instituțională internă a rămas incoerentă. Cauza principală o constituie absența unei clase politice angajate responsabil în consolidarea instituțiilor statului și în crearea unui mediu economic atractiv și competitiv.

Partidele politice trebuie să vină în fața cetățenilor cu programe economice clare, susținute prin expertiză și adaptate nevoilor reale ale țării. Capacitatea instituțională trebuie refăcută și modernizată prin competență și profesionalism în funcțiile executive, pentru a permite formularea unor politici eficiente la nivel macro și microeconomic.

În loc de concluzie

Într-o lume cu provocări și incertitudini uriașe, de ordin economic și geopolitic, într-o lume care în prezent navighează în ape dificile, este bine să apărăm ceea ce am dobândit – libertatea și noile valori democratice – chiar dacă mai avem încă frustrări. Parafrazând ceea ce remarca recent un oficial străin, îndemn publicul, dar mai ales clasa politică la un exercițiu de meditație – democrația nu este un dat, libertatea nu este un dat. Nici Republica Moldova nu este un dat. Dacă dorim să învățăm din istorie, trebuie să o cunoaștem „așa cum a fost” (Ranke). Se învață mai mult din eșecuri decât din succese.

Acestea fiind spuse, este momentul ca Republica Moldova să adopte reforme reale, nu doar retorice, prin asumare, competență și voință politică. Doar astfel putem construi un stat modern, funcțional și responsabil, capabil să asigure prosperitate cetățenilor săi. Republica Moldova nu își mai poate permite să oscileze între măsuri temporare și soluții incomplete, este timpul pentru o strategie economică solidă, capabilă să asigure dezvoltare durabilă și echitate socială. Prin urmare, pentru a depăși ciclul fatal al speranțelor și dezamăgirilor, leadership-ul politic/instituțional va fi în situația, fără șovăire, să-și asume restartarea reformelor structurale (tergiversate). O soluție, din mai multe considerente, ar fi inițierea și convenirea cu partenerii strategici, în speță cu UE, asupra unui Plan de Redresare și Reziliență, implementarea efectivă a căruia fiind condiționată prin accesarea de fonduri pentru dezvoltare (după modelul României).

Să fim clari: nu este timp de ezitare și indecizie. Este imperativ să ne consolidăm și să „drenăm mlaștina”. Republica Moldova trebuie să se reinventeze. Şi să fie de partea cea dreaptă a Istoriei.

‍

REPERE BIOGRAFICE

Valeriu CHIȚAN și-a dedicat activitatea profesională finanțelor publice, parcurgând toate treptele posibile ierarhiei de serviciu – de la economist până la ministru al Finanțelor.

Cariera ministerială (1987-1998) a coincis cu epoca democratizării și liberalizării, corespunzător, cu demararea transformărilor și reformelor structural-instituționale aferente tranziției la economia de piață. Astfel, în anii `90 el s-a consacrat edificării bazelor sistemului fiscal-bugetar, instituționalizării trezoreriei de stat, implementării standardelor naționale de contabilitate și audit. În 1997, a fost efectuată cu succes prima (și unica) tranzacție suverană pe piața internațională de capital.

În calitatea și de președinte al Consiliului Creditorilor (1995-1998), a gestionat un proces amplu de restructurare economică și redresare operațional-financiară a sectorului real.

În 2013 a inițiat dezbateri publice exploratorii privind redefinirea Concepției Fiscale în sensul reelaborării unui nou Cod Fiscal, pledând astfel pentru restartarea reformei fiscale în spiritul practicilor avansate.