Iulian Chifu // America lui Trump l-a luat la ochi pe Putin
Astfel, Statele Unite condamnă din nou războiul de agresiune al Rusiei și au redeschis poarta furnizărilor de armament defensiv către Ucraina. În plus, o legislație variantă și extrem de dură introduce sancțiuni și taxe de 500% oricui cumpără materii prime, petrol și gaze din Rusia dacă Putin blochează acordul de pace, sancționând drastic personalități și companii din Rusia precum și afacerile Rusiei cu terți, prin cele mai dure sancțiuni directe și sancțiuni secundare gândite vreodată împotriva unui stat.
Acordul privind resursele minerale ucrainene: conținut și relevanță
Negocierile privind acordul asupra mineralelor ucrainene au fost extrem de tensionate și au inclus celebra ciocnire din Biroul Oval între Zelenski, Trump și oficialii americani. Acordul final a fost stabilit după întâlnirea dintre Trump și Zelenski de la Vatican, pe 26 aprilie, ziua funeraliilor Papei Francis. Punctele de divergență principale au vizat guvernanța Fondului de Investiții, mecanisme de transparență și urmărirea investițiilor financiare. Dacă Ucraina a semnalizat chiar pe final că ar dori încheierea acordului cadru și prevederile privind elementele specifice să le lase pe mai târziu, SUA au insistat ca toți termenii acordului să fie finalizați și semnați odată. Acordul semnat la Washington crează cadrul politic pentru cooperarea între guvernele american și ucrainean asupra dezvoltării resurselor, vânzărilor de produse minerale și asupra ajutorului american, inclusiv ajutorul militar viitor pe care Ucraina urmează să-l primească de la Statele Unite. Totuși detaliile sensibile politic par să fi fost lăsate în seama unui “acord tehnic” pe care părțile urmează să-l încheie și să-l semneze ulterior.
Formula finală identificată pentru acordul SUA-Ucraina a fost semnată miercuri, 30 aprilie și constă în stabilirea unui fond comun de investiții care va investi și va extrage profiturile din extracția resurselor naturale ucrainene. De asemenea, Fondul SUA-Ucraina de Investiții în Reconstrucția Ucrainei reprezintă, potrivit comunicatului administrației SUA, un parteneriat economic care poziționează cele două state în postura de a lucra colaborativ și a investi împreună pentru a asigura că resursele, talentele și capabilitățile pot accelera relansarea economică a Ucrainei. De asemenea, acordul semnalizează Rusiei lui Putin că administrația americană Trump este angajată într-un proces de pace “centrat pe o Ucraina liberă, suverană și prosperă pe termen lung” în timp ce nici un stat sau persoană care a finanțat sau furnizat Rusiei elemente pentru mașina de război nu vor fi primite și nu vor beneficia din reconstrucția Ucrainei.
Fondul va fi capitalizat în mod egal de către SUA și Ucraina iar profiturile vor fi investite exclusiv în Ucraina în primii 10 ani, fiind atrase resurse substanțiale suplimentare pentru reconstrucție, lansarea creșterii economice și acces la tehnologii de vârf de la parteneri și investitorul strategic SUA. Acordul SUA-Ucraina e bazat pe principiul parității, pe proprietatea resurselor care rămâne Ucrainei, la fel ca și infrastructura, pe absența vreunei discuții privind vreo datorie trecută, pe respectul față de aspirațiile de integrare europeană ale Ucrainei și pe acorduri de tip “take-or-pay” pe termen lung cu investitori garantați, potrivit premierului ucranean Denis Shmyhal. Cele cinci principii directoare din acordul cadru sunt:
● Paritatea: fondul e creat pe baza unei împărțiri 50/50 %, cu ambele părți beneficiind de drepturi de vote gale.
● Prezervarea controlului: Ucraina păstrează controlul total asupra resurselor subsolului, infrastructură și alte resurse naturale.
● Noi investiții, nu datorii: Acordul nu presupne nici o obligație privind vreo datorie.
● Investitori și cumpărători garantați: Fondul va investi în proiecte și va garanta produse comerciale ce vor fi cumpărate în condițiile “take-or-pay”.
● Convergența cu procesul de integrare europeană: Acordul nu va bloca accederea Ucrainei la UE.
Pentru a evita ca acordul să nu contravină drumului european al Ucrainei, chiar și numai prin acordarea unui tratament preferențial investitorilor americani, mai ales că Ucraina și UE au un parteneriat strategic vizând resursele naturale, acordul prevede că SUA asumă intenția Ucrainei de a se alătura UE și e de acord ca acest acord să nu fie în conflict cu aceste aspirații. Astfel, dacă Ucraina va fi nevoită să revizuiască termenii acordului în cadrul integrării europene, din cauza unor obligații adiționale ulterioare ca parte a integrării europene, "SUA este de acord să negocieze cu bună credință" aceste modificări.
Mineralele și resursele ucrainene în discuție în acord
Acordul americano-ucrainean prevede cooperarea în extragerea a nu mai puțin de 57 de minerale, inclusiv cele 17 metale rare care se află în cantități reduse la nivel mondial și a căror exploatare este controlată masiv de către China. Ucraina se estimează că posedă circa 5% din elementele critice ca resurse minerale. Între acestea, cele mai importante sunt rezervele probate de 19 milioane de tone de grafit, Ucraina fiind între primele 5 state ale lumii care dețin această resursă și care o pot furniza pe piața globală. Grafitul este utilizat în realizarea de baterii pentru vehiculele electrice.
Apoi Ucraina deține 7% din rezervele europene de titan, un metal ușor utilizat în construcția avioanelor, rachetelor și a centralelor electrice. De asemenea, Ucraina are cea de-a treia cea mai mare rezervă de litiu a Europei, o componentă indispensabilă pentru baterii moderne, inclusiv cele ale mașinilor electrice. Ucraina mai deține rezerve de beriliu și uraniu, necesare armelor nucleare și reactoarelor centralelor nuclearo-electrice. Altfel, în Ucraina se află depozite relevante de cupru, plumb, zinc, argint, nichel, cobalt și magneziu. Despre resursele de metale rare, sunt cunoscute o parte dintre zonele de explorare unde s-ar afla aceste produse utile pentru armament, turbine pentru centrale eoliene, produse electronice, cu precădere semiconductori de înaltă performanță. O parte din resursele de fier și cărbune, alături de procente din resursele de litiu, se află în regiunile ocupate de Rusia, cu precădere în Donetsk și Lughansk.
Potrivit US Geological Survey, Ucraina ar deține 22 dintre cele 50 de materiale clasificate drept critice din cauza dimensiunii reduse a resurselor mondiale și a monopolului asupra resurselor și producției acestora pe care îl exercită China pe propriul teritoriu și în terțe spații unde acestea se găsesc, cu precădere în Africa. Încă din perioada președintelui Biden, metalele rare și alte resurse au atras atenția Statelor Unite care au pregătit și propus un memorandum de înțelegere cu Ucraina care să promoveze oportunitățile de investiții în proiecte de minerit în Ucraina pentru companii americane, la schimb cu crearea de către Kiev a unor proiecte de sprijin economic și implementarea unor bune practici pentru afaceri de succes și de mediu potrivite. Ucraina deține deja un asemenea acord cu Uniunea Europeană, semnat în 2021.
SUA acordă doar garanții de securitate indirecte
Printre cele mai importante puncte de negociere care au stârnit diferențe de abordare se numără tema garanțiilor de securitate, cerute de către Ucraina pentru a semnal acordul. Președintele Donald Trump a refuzat orice formă de garanții de securitate, inclusiv pe cele care să implice forțele armate prezente în Ucraina sau în Europa și să fie implicate, eventual, într-o confruntare care le-ar situa față în față cu cele ruse, fapt ce ar putea duce la escaladare, inclusiv nucleară. De aici și criticile privind îmbrățișarea retoricii ruse și, respectiv, propagarea temerilor introduse de către Rusia pentru descurajarea Occidentului să se implice în vreun fel în Ucraina. Totuși, ulterior, Președintele Statelor Unite a susținut că preferă să vadă acordul semnat pentru ca ulterior să vină și garanțiile.
În prezentul acord nu există garanții explicite de securitate din partea Statelor Unite. În schimb, există ceea ce partea americană numește garanții indirecte de securitate: investițiile companiilor americane în Ucraina vor face SUA mult mai interesate în a-și apăra aceste investiții și, deci, de a investi în securitatea Ucrainei. Totuși, dacă prevederea vizând administrarea centralei nuclearo-electrice de la Zaporoje, cea mai mare din Europa, lipsește din acord – varianta fusese respinsă și de Rusia din proiectul Acordului de Pace – totuși SUA a notat că acordul este esențial pentru continuarea primirii asistenței militare.
Potrivit vicepremierului ucrainean Yulia Svyrydenko – cea care a semnat cu secretarul Trezoreriei acordul – SUA va contribui la noua asistență militară în viitor, inclusiv vizând sisteme anti-aeriene defensive. Și acest fapt marchează o schimbare de strategie a președintelui Trump și a administrației sale, existând prevederea în acord că investițiile și ajutorul sau livrările ulterioare de echipament militar în Ucraina vor fi considerate parte a investițiilor americane în fondul comun prevăzut de acord. Simpla mențiune a acestor prevederi semnalează clar redeschiderea accesului Ucrainei la ajutor militar și furnizări militare sub diferite forme.
Totuși trebuie spus foarte clar că Acordul nu prevede garanții de securitate explicite din partea Statelor Unite și nici un angajament în acest sens din partea Washingtonului. Sprijinul pe această dimensiune este mai degrabă implicit și indirect, prin angajamentele economice din acord, pe termen lung, prin investițiile atrase și interesul pentru metale rare, prin angajamentul privind reconstrucția Ucrainei și relansarea economică. Totuși fragilitatea angajamentelor directe pe linie de securitate este lesne de identificat de către Federația Rusă. Președintele Trump a subliniat la reuniunea Cabinetului de la Casa Allbă, la 30 aprilie: “am semnat un acord prin care am securizat bani noștri, pe baza căruia putem deja să începem să săpăm și să facem ceea ce avem de făcut. Este bun pentru ei pentru că vor avea prezența americană pe teren și prezența americană va ține mulți dintre oamenii răi în afara țării sau oricum, cu certitudine, în afara ariei unde se vor face aceste exploatări”.
Blocajele lui Putin față de acordul de pace
Dacă datele despre blocajele lui Putin față de propunerile acordului de încetare a focului respectiv a Acordului de pace erau transparente - Rusia considerând că este victorioasă și că va utiliza acordurile doar dacă vor consemna fără luptă, prin capitularea Ucrainei, ceea ce dorește să obțină prin război - la 29 aprilie au apărut datele despre convorbirea de ultimă oră a lui Putin cu trimisul special pentru Orientul Mijlociu, acceptat de Rusia, Steve Witkoff, la Moscova. Astfel, Putin a respins propunerea americană de a îngheța războiul la linia e contact unde se află, și a insistat pentru a Rusia să obțină recunoașterea oficială a deținerii Crimeii ocupate și recunoaștrea controlului asupra întregilor regiuni anexate prin decret, Donetsk, Lughansk, Zaporoje și Kherson, chiar dacă teritoriul lor se află în posesia Ucrainei și nu a fost niciodată rus. Ba din resursele de comunicare rusești care au fost reactivate, fostul secretar al Consiliului de Securitate, Nikolai Patrushev a susținut din nou că Odessa este rusească, că locuitorii de acolo nu vor să fie sub controlul Kievului și că Ucraina nu ar trebui să aibă ieșire la mare.
Kremlinul și oficialii asumați ca reprezentanți formali ai lui Putin au reiterat refuzul de a face vreo concesie teritorială față de ambițiile anunțate la începutul războiului, cu atât mai puțin să înghețe războiul acolo unde se află astăzi. Iar refuzul a vizat și propunerea americană privind recunoașterea anexării Crimeii din planul în șapte puncte, împreună cu recunoașterea de facto a controlului Rusiei asupra restului Ucrainei ocupate. Din contra, Rusia cere Statelor Unite să forțeze Ucraina să cedeze solicitărilor sale de la începutul războiului. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a reafirmat miercuri, 30 aprilie, faptul că Rusia și Putin nu și-au modificat cererile inițiale și că insistă pe demilitarizarea Ucrainei, neutralitatea sa, schimbarea de regim la Kiev și instalarea unui guvern pro-rus patronat de la Moscova.
Rusia nu a renunțat nici la celelalte cereri maximaliste privind pretinsele “cauze fundamentale” ale războiului Rusiei în Ucraina. Astfel, reprezentantul permanent al Rusiei la ONU, Vasily Nebenzya, a reafirmat la 29 aprilie apelul său de a elimina aceste cauze drept temei pentru soluția pe termen lung, acest lucru făcând referire la revenirea Europei la statu quo ante din 1997 pentru că atunci Rusia era slabă și a fost păcălită. Este vorba despre referirea la încălcarea de către NATO a unor pretinse angajamente că nu se va extinde spre Est, dar și despre pretinse discriminări făcute de către guvernul ucrainean la adresa minorității ruse și etnicilor ruși de pe teritoriul său prin legile de ucrainizare și eliminare a limbii ruse, mass media și culturii ruse din Ucraina. Referirea este la cele două ultimatumuri trimise de către Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, sub forma unor propuneri de acorduri cu OSCE și NATO, în decembrie 2021, înainte de începerea războiului.
În subsidiar și limbajul președintelui Trump s-a înăsprit la adresa Rusiei, liderul de la Casa Albă recunoscând că Rusia s-ar putea să nu-și dorească pacea și că își bate joc de el. De altfel și partea americană a observat înclinația Moscovei de a crea precondiții pentru a manipula în viitor orice prevederi și angajamente și-ar lua prin renegarea acestora pe baza nerecunoașterii conducerii legitime a Ucrainei, pe care o numește “regimul de la Kiev”, solicitarea negocierilor directe ruso-ucrainene fără precondiții având la bază prezumatele probleme de legitimitate ale președintelui Zelenski pe care Rusia îl declară dictator și ilegitim pentru că nu a organizat alegeri pe timp de război în 2024, pe care, eventual să le manipuleze. De aceea, pentru a evita o asemenea capcană, Ucraina ar trebui să insiste ca, în fiecare acord pe care l-ar semna cu Rusia, să includă prevederi privind recunoașterea explicită a legitimității președintelui Volodimir Zelenski și a Constituției Ucrainei. În orice caz, toate manevrele diplomatice și de întârziere a acordurilor de încetare a focului sau a acordului de pace de către Rusia subliniază lipsa de voință de a accepta planurile președintelui Trump și perspectiva unei păci juste și durabile în Ucraina.
Vânzări de armament în Ucraina reluate de către Casa Albă
Cele două elemente intervenite săptămâna aceasta, semnarea acordului privind mineralele și refuzul explicit al lui Vladimir Putin pentru planul de pace american, au determinat o anumită revizuire a abordării americane. Astfel, chiar de miercuri, 30 aprilie, administrația Trump a comunicat Congresului, prin intermediul Departamentului de Stat, că are intenția să permită exportul produselor de apărare către Ucraina prin intermediul programului DCS, vânzări comerciale directe, de 50 milioane de dolari sau mai mult. Este pentru prima oară când un pachet de armament este autorizat de către noua administrație Trump, la 100 de zile de la preluarea puterii, și asta după ce, pe anumite momente, fostele livrări asumate de către președintele Biden au fost stopate temporar în funcție de mersul negocierilor pe diferite teme.
Abordarea administrației Trump a fost să încheie războiul prin efort diplomatic și nu prin sprijin militar prelungit, Congresul acceptând ultimul pachet pentru Ucraina de 1 miliard de dolari pe linia DCS angajat de președintele Biden și conținând arme precum mitraliere automate utilizate în protecția anti-dronă. Între 2015 și 2023, SUA a acceptat nenumărate tranșe de vânzări sub această formă în valoare de 1,6 miliarde în articole de apărare și servicii, care de obicei nu sunt făcute publice, spre deosebire de proiectul de Vânzări Militare Externe, o altă formă de livrări de armament american.
Noutatea este extrem de importantă și drept complementaritate la garanțiile indirecte de securitate, nefiind clar dacă nu cumva alte categorii de acorduri complementare se vor mai adăuga ca urmare a semnării acordului privind mineralele, care are deja componenta militară defensivă inclusă. Președintele Volodimir Zelenski a cerut deja 50 de sisteme Patriot de apărare anti-aeriană pe care Ucraina să le cumpere, contra unor sume între 30 și 50 miliarde de dolari, asta însemnând și muniție, mentenanță și piese de schimb, dar și training, probabil parte a programului de investiții comune în minerit și metale rare. Deși a existat temerea că președintele Trump va tăia complet furnizarea de ajutor militar către Ucraina, solicitarea Casei Albe a fost trimisă prin intermediul Departamentului de Stat către Congres pe baza Legii Controlului Exportului de Arme care permite președintelui american să controleze exporturile de armamente americane și reclamă votul Congresului american pentru aceste vânzări de armament.
Sancțiunile împotriva Rusiei și partenerilor comerciali, pe masa Congresului
În aceeași serie de acțiuni ce se doresc o replică la acceptul ucrainenilor privind sistemul american de acorduri și refuzul Rusiei, Congresul american a luat în discuție mai multe legi privind sancțiunile la adresa Rusiei dacă nu se angajează în negocieri și respinge acordul propus de către SUA. Astfel, cea mai solidă vine din partea senatorului republican Lindsey Graham, un aliat al lui Trump, care a anunțat un proiect legislativ susținut de către 72 senatori inclusiv de către ambii lideri ai Senatului, liderul majorității John Thune și liderul democrat Chuck Schumer. Susținerea este mult mai mare decât cele 60 de voturi necesare pentru a întoarce orice veto al Președintelui.
Lindsey Graham a propus sancțiuni explozive și distructive atât primare, împotriva Rusiei, cât și secundare, asupra partenerilor comerciali ai Rusiei. Astfel, legea include introducerea unui tarif de 500% asupra importurilor pentru produsele statelor care importă petrol, gaze naturale, produse petroliere și uraniu din Rusia. De asemenea, legea interzice cetățenilor americani să cumpere sub orice formă bonuri din datoria suverană a Rusiei. Graham a declarat că este frustrat și că dorește “negocierea încheierii războiului într-o formă justă și onorabilă. Cred că Trump este cea mai bună persoană pentru a realiza acest obiectiv dar aceste sancțiuni reprezintă poziția Senatului care consideră că principalul vinovat este Rusia.”
Chiar declarația lui Lindsey Graham, un vechi sprijinitor al Ucrainei, conține două elemente simbolice relevante. Mai întâi, vorbește despre o pace justă și durabilă, respectiv onorabilă, formule care au lipsit din vocabularul administrației americane în ultima perioadă, fiind înlocuită cu formulările despre o pace durabilă și extinsă sau durabilă și comprehensivă. Este vorba despre echilibrul și respectarea voinței părților, respectiv a dreptului internațional și a justei abordări a păcii. În al doilea rând, mențiunea privind responsabilitatea Rusiei coincide cu formularea din Acordul privind exploatarea metalelor rare care menționează agresiunea Rusiei în Ucraina, un nou semnal extrem de puternic al administrației Trump față de Putin.
Senatorul Graham l-a avertizat dur pe Putin să nu-l subestimeze pe Donald Trump, lăsând să se înțeleagă că este dintre cei care consideră că reacția de respingere a acordului este una nepoliticioasă, dacă nu de mocherie față de președintele american din partea lui Putin. Graham susține că noua legislație îi oferă președintelui Trump un instrument important pentru a ieși din impas și a-l utiliza atunci când e util pentru a-și atinge scopul acceptării planului său de către Rusia. Senatorul Graham a mai adăugat că are suficient sprijin în Camera Reprezentanților pentru a obține și votul aici pentru legea sa, astfel că Putin va trebui fie să negocieze, fie să-și vadă economia probușindu-se ca urmare a tarifelor impuse.
În Senat se află mai multe legi care vizează sancțiuni la adresa Rusiei. O asemenea lege semnată de același senator Graham și de senatorul Richard Blumenthal, democrat, țintește industria rusă cu penalități economice severe dacă Moscova respinge acordul de pace. În același timp, democrații din Camera Reprezentanților au pregătit o lege pentru un pachet comprehensiv de sprijin pentru Ucraina care prevede creșterea sancțiunilor împotriva instituțiilor financiare ruse, a companiilor energetice și a oficialilor ruși, acordând ajutor militar, împrumuturi directe și fonduri pentru reconstrucția Ucrainei, și prevede chiar numirea unui coordonator special pentru aceste forme de ajutor.
Rolul UE și planul B pentru Ucraina
În actuala conjuntură politică și potrivit evoluțiilor actuale, nici Uniunea Europeană nu a rămas cu mâinile în sân. Șeful diplomației europene, Kaja Kallas, înaltul reprezentant pentru politică externă și de securitate europeană, a anunțat faptul că Europa construiește un plan B alternativ pentru cazul în care Statele Unite abandonează eforturile de susținere a Ucrainei. Poziția sa se raportează la afirmațiile Secretarului de Stat Marco Rubio care a anunțat că, dacă nu sunt rezultate rapide în negocieri, SUA ar putea să se retragă din acest efort. Pe de altă parte, generalul Keith Kellog, trimisul special al Președintelui Trump pentru Ucraina, a insistat că SUA nu se va retrage din negocieri.
“Este o întrebare legitimă dacă partea americană va dori să părăsească negocierile. Vedem semnale privind contemplarea de către SUA dacă ar trebui să părăsească Ucraina și să nu mai încerce să obțină acordul cu rușii pentru că e dificil”, a spus Kaja Kallas. Financiar, Europa ar putea să umple golul financiar lăsat de retragerea Americii. Unele state europene sunt preocupate că Președintele Trump ar putea să preseze Europa să ușureze sancțiunile la adresa Rusiei sau să aducă Rusia înapoi în contextul internațional, sau chiar companiile americane să înceapă să facă afaceri din nou cu Rusia în timp ce cele europene să fie blocate de sancțiuni în a realiza cooperări cu cele rusești.
Kallas susține că principala preocupare a Bruxellesului este de a menține consensul între statele membre, chiar dacă Ungaria își poate utiliza dreptul de veto, de exemplu în lune iulie, când se va pune problema reînnoirii sancțiunilor la adresa Rusiei. Desigur, europenii preferă planul A care presupune cooperarea cu Statele Unite și convergența de poziții comune în privința Rusiei, forțând pacea și abandonarea agresiunii, însă consideră nimerit să se preocupe și de planul B ce s-ar aplica dacă această situație se inversează. Una dintre soluții este adoptarea de sancțiuni individuale convenite de către toate statele europene mai puțin Ungaria și elemente de compensare în ceea ce privește acțiunile Ungariei care ar altera piața sau competiția corectă la nivelul UE.
Dezbaterile europene iau în discuție și pozițiile venite de la unele capitale sau companii europene care propun, din contra, restabilirea relațiilor cu Rusia lui Putin și reluarea afacerilor pentru a scăpa în același timp de costurile pentru sprijinirea Ucrainei. “Desigur, există aceste discuții, dar speranțele sunt false, pentru că Rusia investește 9% din PIB în armată și asta înseamnă că o va utiliza din nou”, susține Kallas, cu referire la amenințările față de statele UE și NATO, de această dată, odată ce tema Ucrainei va fi rezolvată în varianta rusă. Dacă din punct de vedere financiar Europa ar putea compensa eventuala retragere a Statelor Unite din sprijinul Ucrainei, nu același lucru se poate face privind componenta militară, a recunoscut Kaja Kallas. Va fi mult mai greu de acoperit gaura în materie de armament și apărare dacă americanii părăsesc sprijinul pentru Ucraina.
