Canalizare în doar una din 10 localități din Moldova. Raport statistic pe 2024

Datele Biroului Național de Statistică mai arată că cel mai mult s-a extins lungimea totală a apeductelor și rețelelor publice de distribuție a apei, în mediul rural – cu circa 507 km, iar în mediul urban cu puțin peste 54 km. Cea mai mare parte a apeductelor și rețelelor publice nou construite revine localităților din regiunea Nord și din regiunea Centru. Localitățile din municipiul Chișinău și UTA Găgăuzia dețin cel mai mare nivel de conectare la sistemele publice de alimentare cu apă.

Datele BNS mai arată că, în anul trecut, acces la sistemele publice de alimentare cu apă au avut 1006 localități, ceea ce reprezintă 65,6% din localitățile țării. Comparativ cu anul 2021, în anul 2024 numărul localităților cu acces la sistemele publice de alimentare cu apă, date în exploatare, a crescut cu 9,3%, și cu 3,3% față de 2023. Localitățile din municipiul Chișinău și UTA Găgăuzia dețin cel mai înalt nivel de conectare la sistemele publice de alimentare cu apă, iar cel mai mic nivel îl are regiunea de nord a țării.

Lungimea totală a rețelelor publice de canalizare a fost de 5,7 mii km, în 2024, fiind extinsă cu circa 166 de km, dintre care 5,6 mii de km revin sistemelor date în exploatare, iar 169,9 km – sistemelor care nu sunt date în exploatare, dar deservesc populația. Extinderile s-au făcut în proporții egale în mediul urban și rural, cu o contribuție semnificativă din partea regiunii Centru, în special în raioanele Ialoveni, Criuleni și Orhei.

Cu toate acestea, doar 9,9% din localitățile țării au acces la sistemele publice de canalizare, majoritatea fiind orașe. Municipiul Chișinău rămâne lider la conectare – 65,7%, urmat de UTA Găgăuzia – 28,1% și regiunea Centru – 11,5%, în timp ce regiunile Nord și Sud au cele mai scăzute niveluri de acces. Nu au beneficiat deloc de astfel de rețele unele localități rurale din raioane, precum Briceni, Fălești, Soroca, Cantemir, Ocnița, Rezina, Basarabeasca și orașul Vulcănești.

În ceea ce privește epurarea apelor uzate, 97% din volumul total a fost tratat, majoritatea prin metode mecanice și biologice. Din cele 125 de stații de epurare existente, 116 sunt funcționale. Chișinăul are o rată de funcționare de 100%, în timp ce raioanele Soroca și Rezina nu dispun de nicio stație de epurare.

‍