Iulian Chifu // Securitatea națională a Chinei: pierderea deplină a libertăților și drepturilor omului la nivel global

Dacă acum un cincinal China nu era prezentă în dezbaterile privind securitatea de la nivel european, fiind izolată în panelurile despre Indo-Pacific, în urma războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, a început să devină interesantă drept mediator și actor cu pârghii de control asupra Rusiei, pentru ca astăzi să fie o prezență unanimă în orice discuție despre reașezarea lumii de mâine, la orice nivel.

De aceea a fost importantă lansarea, la mijlocul lunii mai, a Cartei Albe Securitatea Națională a Chinei în Noua Eră, practic prima Securitate Națională cu acest nume și în postura de document de comunicare publică de la apariția statului chinez. Exercițiul de transparență trădează însă un demers de propagandă în care se încearcă machierea elementelor din doctrina/constituția lui Xi și acțiunile militare și de constrângere ale Chinei în Indo-Pacific și la nivel global bazate pe utopie, ideologie, constrângere, control global. Totuși angajarea Chinei în viitor este o necesitate, chiar dacă e de așteptat o conducere colectivă mai nuanțată post-Xi și detașată de maoismul militant ce se ghicește sub faldurile ambiției exhibate astăzi de dominație globală și control a China, cu deschidere și toleranță pentru libertate, democrație și alte feluri de a-și trăi viața a oamenilor de pe glob.

Carta albă a Securității: aparențe și propagandă într-un PR de captatio belevolentiae

Ca document de comunicare publică, a se citi propagandă, Carta Albă este extrem de bine scrisă, încercând să acopere și să machieze angajamentele și ambițiile din subsidiar. O lectură reală nu poate ignora, însă, contextul și celelalte documente ale Partidului Comunist Chinez, altfel cititorul riscă să rămână fascinat de scriitură și să sesizeze cu greu capcanele unui asemenea document. Pentru că cele șase teme principale ale strategiei sunt bine structurate și prezența rolului domunant, nu numai conducător, al Partidului Comunist Chinez și al liderului său, Xi Jinping, este dozat cu atenție și disimulat în spatele unor teme umanitare deschise precum dezvoltarea de calitate și pacea globală.

De altfel, caracteristica interesantă a documentului este amestecarea dezvoltării și securității, care creează o adevărată simbioză menită să țină loc de contract social: acceptarea securității statului și a regimului, a partidului comunist și a liderului său contra bunăstare și prosperitate, respectiv dezvoltarea de calitate, obediență politică, acceptarea controlului deplin pentru siguranță internă și securitate globală. Spre deosebire de Rusia care a insistat întotdeauna să vândă cetățenilor promisiunea de grandoare și statutul de membru al unui stat puternic și mare, China ascunde dominația pe care o impune lumii, deși menține în formulări precum ideea statului puternic și al primatului global al Chinei ce presupun și lipsa drepturilor individuale sacrificate pe altarul ideologiei și al partidului.

Astfel, referința la Partidul Comunist Chinez și Tovarășui Xi Jinping se regăsesc în sursa motorului creativ propus acestei abordări holistice a securității naționale – un fel de whole of the society – coordonată instituțional de Comisia pentru Securitate Națională în subordinea Comitetului Central al PCC al cărei rol este aprofundarea comprehensivă a reformei mecanismelor sistemului de securitate națională și accelerarea modernizării sistemului și a capabilităților sale. În fapt o întărire a controlului asupra cetățenilor pe seama aparentei asigurări a securității acestora, în fapt a statului și a regimului. Pentru că scopul este securitatea virtualului golit de sens “Popor”, sarcina fundamentală fiind, nedisimulat, securitatea politică, deci a regimului comunist, iar principiul care ghideaza acțiunea rămâne interesul național al Chinei, firește.

În vocabularul documentului nu puteau lipsi referirile la nevoia acestei întăriri a securității pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate care susține deschiderea și statul de drept, referiri rizibile - dacă nu ar fi disonante cu realitatea curentă din China represivă. Pentru că, nu-i așa, China își asumă unilateral coordonarea propriei securități dar și a securității comune pe care o asigură apropiaților și lumii întregi, dar opunându-se generalizării securității – deci nimic despre egalitatea securității din perceptele ruse infiltrate și în preambulul de la documentul final al CSCE, în 1975 - susține că nu aplică coerciția în materie de securitate – o referire discutabilă când este să vorbim despre toți vecinii din Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est - respingând, la rândul său amenințările și presiunea, susținând independența și încrederea de sine ca parte a securității naționale cu caracteristici chineze – o calchiere a modelului socialismului pe care- promovează(și-l apără, iată) care are, la rândul său carateristicile chineze, sui generis, nicidecum criterii și referințe universale.

Astfel, China susține că injectează certitudine și stabilitate într-o lume în schimbare și dezordine, o motivație nouă pentru asumarea controlului național și global asupra propriilor cetățeni și a lumii întregi, construind o țară puternică și reînnoind națiunea chineză – o altă ambiție de inginerie socială similar omului nou din proiectele extremei drepte interbelice și din comunismul târziu, inclusiv românesc. China dorește ca, împreună cu statele din Asia Pacific, să promoveze pacea regională și dezvoltarea în variantă chineză, introducând nota de excepționalism și de primordialitate, dacă nu dominație chineză a regiunii, singura menționată explicit în întregul document. După ce laudă “contribuția inestimabilă teoretică a gândirii tovarășului Xi și a gândirii sale despre socialismul cu caracteristici chineze”, documentul prezintă abordarea holistică pe multiple dimensiuni, ca să nu lase nimic să scape din gheara controlului spre cea a libertății – deloc menționată, firește, în document:

- Securitatea Poporului este obiectivul suprem

- Securitatea politică – a se citi ideologică și a regimului – drept obiectiv fundamental

- Securitatea economică drept fundament

- Securitatea militară, tehnologică, culturală și social drept garanție

- Promovarea securității internaționale ca sprijin

Gândirea lui Xi: de la autocrație la dictatură personală

Pentru a face loc dezvoltării, încă a uneia de calitate, drept avantaj pentru securitatea absolută, omnipotentă și totală impusă cetățeanului în numele poporului, națiunii, ideologiei comuniste și a statului, China propune conjugarea securității interne cu cea externă, cea tradițională cu cea netradițională, cea a Chinei cu securitatea comună a lumii – o referire transparentă la dominația pe care o pregătește sub haina asigurării securității și stabilității peste lumea în haos. Așa va securitiza totul și mai ales va salvgarda propriul model de dezvoltare chinez răspândit la nivel global. Pentru că, firește, și China își dorește exportul de model pentru a putea domina lumea.

Mai mult, Carta Albă asumă realizarea obiectivelor strategice trasate de Partidul și Poporul chinez prin această abordare holistică a securității naționale drept sprijin solid pentru “progresul continuu al modernizării chineze”, deci extinderea modelului și controlului este unica șansă pentru adâncirea controlului propriului popor, prin eliminarea modelelor alternative inacceptabile ale liberal-democrației dominante astăzi. Iar aceste obiective sunt menționate explicit în document:

- Partidul comunist unic și care guvernează sistemul socialist chinez cunoscut

- Îmbunătățirea senzației de împlinire, fericire și securitate a Poporului

- Asigurarea dezvoltării de înaltă calitate

- Salvgardarea integrității teritorială și a intereselor și drepturilor maritime – prima referire tradițională la elementele de securitate națională clasică, dar extinse unilateral cu drepturi și interese maritime dincolo de orice referire la dreptul mării și convenția UNCLOS a ONU sau la dreptul internațional

- Asigurarea siguranței și fiabilității, dar și a încrederii în noile domenii emergente – referire la noile tehnologii

- Combaterea și difuzarea diferitelor riscuri, necitate, la adresa modernizării chineze, a implementării lumii chineze,

- Întărirea scutului de securitate esențial marii reînnoiri a națiunii chineze, separată și protejată - a se citi izolată - de influențele externe

- Acordarea sprijinului strategic pentru promovarea păcii mondiale și a dezvoltării, dacă întregul control și modelul este lăsat în seama Chinei comuniste.

Referirile la idealismul păcii eterne globale, ideologizarea securității menită a proteja socialismul chinez și modelul controlului absolut ca soluție de securitate și a izolării societății chineze de influențele externe - deși propune dezvoltare de calitate în schimb și chiar viitoare deschideri, dacă e asigurată securitatea în varianta propusă de gândirea lui Xi - reașează din nou comunismul chinez în matca trecerii de la autoritarismul tradițional chinez la regimul unipersonal al lui Xi Jinping, invocat, în mod repetat, ca sursă teoretică și de aplicabilitate practică a acestui model de securitate națională. El asigură întărirea securității în dezvoltare și urmărirea dezvoltării în securitate, coordonarea celor două principii de guvernare chineze care se repercutează sinonim pe dezvoltarea socială și economică care sunt planificate integrat, dezvoltate holistic și se întăresc reciproc.

Singura idee coerentă – și ea împrumutată de la gânditorii consacrați în domeniul relațiilor internaționale și ai securității globale – este interdependența dintre dezvoltarea economică și finanțarea securității, la care China elimină libertățile și drepturile individuale în favoarea dominației statului și a Poporului pe baze totalitare, absolutiste, de deținere a puterii și controlului de către statul comunist și de către conducătorul Xi Jinping. Deschiderea promisă contra asigurării securității și controlului statului este limitată la pârghii noi în regulile internaționale pe care China își propune să le asume, chiar dacă face referire la bunele practici internaționale dar care se restrâng și sunt utilizabile doar la prevenirea riscurilor și mecanismele de control, menționate ca atare ca obiective ale securității internaționale. Așa vor fi rafinate cadrele instituționale de protecție împotriva riscurilor externe, prin această sinergie între securitate și deschidere falsă pe care o propune documentul.

Realitatea hegemoniei Chinei: dominația Concertului de putere și revenirea sferelor de influență

China era cunoscută drept bneficiar al sistemului globalizării liberal-democratic și al comerțului liber, imediat după intrarea în Organizația Mondială a Comerțului, un instrument deosebit pentru a crește și a prelua pas cu pas piețele globale beneficiind de instrumentele liberului schimb, valorificând injecția de capital de stat în supraproducție și subminarea competiției pe piețele produselor manufacturiere. Dar, odată cu 9 mai și cu manifestația din Piața Roșie de la Moscova, când Vladimir Putin l-a primit pe prietenul Xi ca pe un nobil găzduit de sluga sa, pentru a-i primi favorurile, Xi Jinping a scos China din neutralitatea războiului de agresiune al Rusiei și a asumat să acorde sprijin Rusiei împotriva “bullyingului hegemonului”, asumând faptul că Ucraina este prima bătălie din încleștarea SUA-China în curs de desfășurare, pe diferite planuri. În plus, dacă era mai degrabă o putere statu quo, beneficiară a sistemului, a preferat revizionismul ordinii globale prin injectarea dominației sale și Concertul de Putere global propus, cu sfere de influență și interese privilegiate, pe care să-l domine.

Astfel, Carta Albă a Securității naționale nu putea rata momentul de a asuma implementarea Inițiativei de Securitate Globală și promovarea securității comune a lumii, sub model chinez. Controlul și securitatea impusă prin eliminarea libertății și a drepturilor individuale permite salvgardara păcii globale și ajută la prevenirea conflictelor, susține documentul, răspunzând aspirațiilor majorității națiunilor pentru cooperarea mutual avantajoasă, a se citi plierea pe vrerea noului dominator care elimină bullying-ul hegemonului – o referire din nou la declarația lui Xi de la Moscova, care setează rivalitatea sa cu Statele Unite. Astfel își propune China să elimine cauzele fundamentale ale conflictelor internaționale și să se lupte cu provocările securității globale, îmbunătățind guvernanța globală prin dominație și control asupra cetățenilor în numele popoarelor, statelor și ideologiei comuniste.

Desigur, atractivitatea modelului avea nevoie și de ceva avantaje pe care să le ofere terțelor state pentru a-și asigura susținerea pentru propriul model, respectiv documentul promite asigurarea creșterii economice împărtășite, prin discuții și colaborare, precum și angajarea în guvernanță globală, promițând, totodată, și un “multilateralism adevărat” prin respectul pentru dreptul internațional - dar reformat în variantă chineză - pentru a fi, zice-se, mai corect, mai echitabil și ca “să răspundă voinței și intereselor majorității statelor”. Restul nu contează, nu se spune nimic despre ele, dar să asculte și să se plieze pe noul model impus de China lumii, după ce am experimentat atâta modelul liberal-democratic. Pentru că acest model al Beijingului satisface nevoile practice și soluționează cel mai bine provocările globale.

Adâncirea reformelor propuse poate asiura modernizarea sistemului securității naționale în varianta chineză. Coordonarea dezvoltării și securității se poate face doar prioritizând salvgardarea securității naționale și accelerarea modernizării sistemului și capacității securității naționale – a se citi control și represiune – iar termenul pentru implementarea proiectului este 2035, când acel scut robust al securității va permite realizarea modernizării socialiste și atingerea apexului comunismului chinez prin realizarea deopotrivă a

- Sistemului securității naționale

- Mecanismelor de guvernanță publică a securității

- Sistemelor de guvernanță socială și

- A mecanismelor securității naționale legate de exterior și restul țărilor.

Totul va fi ghidat de reformă și inovație – deci utilizarea tehnologiei pentru controlul total – pe baza îmbunătățirilor instituționale și sistematice prin care China își rafinează securitatea națională. Construcția unui stat puternic, reîntinerirea națiunii în varianta lui Xi, salvgardarea securității obținute cu greu, protejând siguranța poporului și realizând pacea globală sunt obiectivele pe care China și le propune. Evident, Beijingul va continua să conducă și să asigure “dezvoltarea în pace, să promoveze stabilitatea globală și prosperitatea” și să lucreze mână în mână cu alte națuni pentru a asigura securitatea comună împărtășită și construită durabil la nivel internațional pentru o pace durabilă și o securitate universală. Utopie, ideologie, control global și dominație chineză absolută: chiar nu mi-aș dori să trăiesc într-o asemenea lume!

Angajarea Chinei post - Xi: libertatea, toleranța și democrația versus lumea controlabilă și controlată a Chinei

Marea problemă a Chinei lui Xi cu acest document este comportamentul actual în interiorul granițelor sale și în exterior, atât în privința Taiwanului, cât și a vecinilor săi din primul cerc de insule și al doilea cerc, deja depășit ca ambiție. Acest comportament dă lipsa de credibilitate a documentului și anulează toate perceptele pozitive care se mai regăsesc prin document. Securitatea este aici doar o variantă sic volo - că așa vreau eu, unilaterală, excepționalistă și de dominație și control, care nu mai admite nici un alt sistem. Referirea la majoritatea statelor care-și doresc modelul chinez acoperă dominația și schimbările de regim autoritar pe care China le propune lumii și în care Rusia este un aliat natural, nu numai unul pragmatic, iar America lui Trump poate fi unul de conjunctură, preocupat mai mult de negociere și câștig material decât de valori.

Problema majoră rămâne Europa și modul de a aborda UE, pe care China nu o recunoaște în egală măsură cu Rusia și, mai nou, SUA ca actor coerent și unitar, preferând să-l abordeze stat cu stat. Din păcate, experiențele europenilor nu sunt deloc unele avantajoase Chinei – cam cum statele africane nu sunt deloc fericite, chiar dacă liderii lor se bucură de avantajele și cadourile adresate individual unor lideri absoluți contra cedării de resurse și importului de muncitori chinezi și produse chinezești. Proiectele economice propuse sunt cu condiții oneroase și riscuri unilaterale ale terților, iar realizările sunt un mare dubiu, când nu este despre cumpărarea și dezvoltarea a 10% din porturile europene de către China.

Totuși Europa e principalul partener comercial și, pentru că ține la valorile sale, la libertăți și drepturi ale omului, nu poate fi nici ignorat, nici atras de asemenea pecepte și documente precum Strategia Națională chineză pentru o eră Nouă. Totuși, după bullyingul american de după pretinsa “zi a eliberării” lui Trump și a tarifelor impuse, China s-a dovedit mult mai interesată de o apropiere cu Bruxelles ul: dacă liderii europeni găsesc cu greu la telefon omologii de prim plan americani, chinezii sună ei tot mai insistenți, cu oferte de dialog și cooperare.

Lumea lui Xi Jinping e o lume absolutistă, controlată și abuzivă. Însă China este un partener de abordat și angajat în epoca post-Xi, pentru că a reușit, totuși, să-și ridice din sărăcie populația la o dimensiune fără precedent, desigur, pe seama resurselor occidentale. Dar dacă primele eforturi s-au făcut prin munca ieftină și inundarea piețelor, prin furtul de proprietate intelectuală și de realizări ale lumii, ultimii ani au adus în prim plan inventivitate proprie și realizări deosebite, de necontestat măcar la nivel arhitectonic și de infrastrucutră, ca și în spațiu și în diferite ramuri tehnologice, deși lipsa limitelor etice este discutabilă în manipularea genetică și clonarea umană sau în domeniul inteligenței artificiale dezvoltate fără limite și fără discernământ, cu riscuri de securitate enorme pentru întreaga omenire, prin antrenarea sa împotriva libertăților umane și a liberului arbitru.

Comportamentul constrângător și abuziv în privința resurselor de metale rare ale lumii, de exemplu, acaparat pe diferite meridiane, confiscarea programatică a unor părți cât mai extinse a lanțurilor de producție globală prin specularea economiei de piață arată, totuși, limitele cooperării cu China lui Xi și nevoia derisk-ingului, a securităzii accesului la produsele strategice fără ingerință chineză. E cazul, din partea Chinei și a unor abordări mai flexible și care să accepte măcar coexistența diferitelor sisteme de guvernare la nivel global ca și respectul real pentru reguli existente, drept internațional și interese comune, nu ale unei puteri dominante, nici a unui Concert al Marilor Puteri sau al unei majorități a statelor autoritare, doritoare să-și domine cetățenii și să asigure perpetuarea sine die a liderilor, cu export de sistem la nivel global în statele democratice.

Ieșirea din cercul autoritarist al lui Xi este un drum greu, care începe prin reala limitare a numărului de mandate a liderului viitor la conducerea partidului și a statului, prin separarea partidului de stat și a funcțiilor de conducere statale de cele de partid, înglobarea intereselor sectorului privat care să funcționeze liber iar controlul să intervină doar pentru competiția corectă. Dar și promovarea unei populații care să își poate exercita propria libertate, să beneficieze de drepturi și respect din partea statului, să consume, să se bucure de propriile realizări și producție și să echilibreze cererea proprie cu supraproducția care depășește nevoile globale la nenumărate produse manufacturiere. Iar pasul spre competiție politică și multipartitism, libertăți și primele crâmpeie de democrație reală nu se poate face cât timp obiectivul securității politice este cheia securității naționale, precum și securitizarea comunismului chinez și a conducerii liderului suprem, ridicat la rang de stăpân absolut al Chinei.

‍