Retrospectivă // Războiul care a schimbat lumea: Ucraina și Rusia, la trei ani de la începutul invaziei lui Putin

În retrospectiva ce urmează, vă invităm să urmăriți conflictul ruso-ucrainean pe parcursul ultimilor 11 ani.

Anul 2014. Maidan, anexarea Crimeei și izbucnirea conflictului din estul Ucrainei

Conflictul armat din estul Ucrainei a izbucnit la începutul anului 2014, în urma anexării Crimeei de către Rusia.

În anul precedent, protestele din capitala Ucrainei, Kiev, împotriva refuzului președintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a semna un acord pentru o mai mare integrare economică cu Uniunea Europeană (UE) au fost reprimate violent de forțele de securitate ale statului. Ulterior, protestele au escaladat, iar președintele Ianukovici a fugit din țară în februarie 2014.

O lună mai târziu, în martie 2014, forțele speciale ruse au preluat controlul peninsulei ucrainene Crimeea. Președintele rus Vladimir Putin a invocat necesitatea de a proteja drepturile cetățenilor ruși și ale vorbitorilor de limbă rusă din Crimeea și sud-estul Ucrainei. Rusia a anexat apoi oficial peninsula, după ce locuitorii Crimeei au votat pentru aderarea la Federația Rusă într-un referendum local contestat de comunitatea internațională.

Criza a amplificat diviziunile etnice, iar două luni mai târziu, separatiștii pro-ruși din regiunile ucrainene Donețk și Luhansk au organizat referendumuri pentru independență.

Conflictul armat a izbucnit rapid între forțele sprijinite de Rusia și armata ucraineană. Deși Rusia a negat implicarea militară, atât Ucraina, cât și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) au raportat prezența trupelor și a echipamentului militar rusesc în apropierea Donețkului, precum și bombardamente transfrontaliere din Rusia. Conflictul a trecut într-un impas activ, cu bombardamente regulate și ciocniri de-a lungul liniilor frontului.

Pregătirea unei invazii la scară largă a Ucrainei. Masarea trupelor ruse la granițe

În octombrie 2021, luni de colectare de informații despre mișcările trupelor ruse, acumularea de forțe și finanțarea unor scenarii militare au culminat cu un briefing la Casa Albă cu liderii serviciilor de informații, ai armatei și ai diplomației americane, care au avertizat despre probabilitatea ridicată a unei invazii ruse la scară largă în Ucraina. În perioada premergătoare invaziei, administrația Joe Biden a relaxat restricțiile privind schimbul de informații și a permis o difuzare mai largă a acestora, atât în rândul aliaților – inclusiv Ucraina – cât și publicului. Imaginile din satelit comerciale, postările pe rețelele sociale și rapoartele de informații din noiembrie și decembrie 2021 au arătat cum blindate, rachete și alte arme grele erau deplasate spre granița cu Ucraina, fără explicații oficiale din partea Kremlinului.

La mijlocul lunii decembrie 2021, Ministerul de Externe al Rusiei a cerut Statelor Unite și NATO să înceteze activitățile militare în Europa de Est și Asia Centrală, să se angajeze să nu mai extindă NATO spre Rusia și să împiedice aderarea Ucrainei la NATO în viitor. Statele Unite și NATO au respins aceste cereri și au amenințat că vor impune sancțiuni economice severe împotriva Rusiei.

La începutul lunii februarie 2022, imaginile din satelit au arătat cea mai mare desfășurare de trupe rusești la granița cu Belarus de la sfârșitul Războiului Rece. Negocierile între Statele Unite, Rusia și puterile europene nu au dus la o rezolvare a crizei. La sfârșitul lunii februarie 2022, Statele Unite au avertizat că Rusia intenționează să invadeze Ucraina, citând creșterea prezenței militare la granița ruso-ucraineană. Președintele Putin a ordonat apoi desfășurarea de trupe în regiunile Luhansk și Donețk pentru o „misiune de menținere a păcii”. Statele Unite au răspuns prin impunerea de sancțiuni asupra acestor regiuni și asupra gazoductului Nord Stream 2. Cu toate acestea, chiar înainte de invazie, liderii americani și ucraineni au avut opinii diferite cu privire la probabilitatea unei amenințări armate din partea Rusiei, oficialii ucraineni minimizând posibilitatea unei incursiuni și amânând mobilizarea trupelor și a rezerviștilor.

24 februarie 2022. Ora 4:40. Începutul invaziei

La 24 februarie 2022, în timpul unei ultime încercări a Consiliului de Securitate al ONU de a convinge Rusia să nu invadeze Ucraina, Putin a anunțat începerea unei invazii la scară largă terestre, maritime și aeriene, vizând obiective militare ucrainene și orașe din întreaga țară. Putin a susținut că obiectivele operațiunii sunt demilitarizarea și denazificarea Ucrainei și oprirea presupusului genocid împotriva rușilor de pe teritoriul ucrainean.

Președintele american Joe Biden a numit atacul „neprovocat și nejustificat” și a impus sancțiuni severe împotriva principalilor oficiali ai Kremlinului, inclusiv Putin și ministrul rus de externe Serghei Lavrov, împotriva a patru dintre cele mai mari bănci rusești și a industriei rusești de petrol și gaze, în coordonare cu aliații europeni.

La 2 martie 2022, 141 din cele 193 de state membre ale ONU au votat pentru a condamna invazia Rusiei într-o sesiune de urgență a Adunării Generale a ONU, cerând retragerea imediată a Rusiei din Ucraina.

Retragerea din zona Kievului. Masacrele de la Bucea, Irpin, Hostomel

Pe măsură ce invazia inițială a Rusiei a încetinit în martie, atacurile cu rachete cu rază lungă de acțiune au provocat daune semnificative asupra infrastructurii militare ucrainene, a zonelor rezidențiale urbane și a rețelelor de comunicații și transport. Spitalele și complexele rezidențiale au fost, de asemenea, vizate de bombardamente și atacuri aeriene.

Mai târziu în acea lună, Rusia a anunțat o „reducere a activității militare” în apropierea Kievului și Cernihivului, urmată de retragerea completă a tuturor trupelor din regiunea capitalei Ucrainei până la 6 aprilie. În zonele din jurul Kievului, civilii au relatat despre crime de război aparente comise de forțele ruse, inclusiv execuții sumare, tortură și violuri.

Asediul Mariupolului. Intensificarea bombardamentelor rusești în zona Centralei de la Zaporojie. Europa, în pragul unei catastrofe nucleare

La 18 aprilie, Rusia a lansat o nouă ofensivă majoră în estul Ucrainei, după eșecul său de a captura capitala. Până în luna mai, forțele ruse au preluat controlul asupra Mariupolului, un oraș-port important și strategic din sud-est. Atacurile necontrolate și țintite asupra civililor din oraș au amplificat acuzațiile împotriva forțelor ruse de încălcări ale dreptului umanitar internațional.

Din vara anului 2022, luptele s-au concentrat în estul și sudul Ucrainei, cu rachete de croazieră rusești, bombe, muniții cu dispersie și arme termobarice devastând orașele-port de-a lungul Mării Negre și Mării Azov.

Capturarea de către Rusia a mai multor porturi ucrainene și blocada ulterioară a exporturilor de alimente din Ucraina au agravat o criză alimentară globală deja acută. Înainte de conflict, Ucraina era cel mai mare furnizor de produse agricole pentru Programul Alimentar Mondial (WFP), care oferă asistență alimentară populațiilor vulnerabile.

În iulie 2022, Rusia și Ucraina au semnat un acord pentru eliberarea a peste douăzeci de milioane de tone de cereale din porturile ucrainene controlate de Rusia. În octombrie, Rusia a suspendat acordul ca răspuns la un presupus atac ucrainean asupra forțelor navale ruse. Turcia a negociat rapid revenirea Rusiei la acord, care a fost prelungit în mod constant până la 17 iulie 2023, când Rusia s-a retras definitiv din acesta. Ulterior, Ucraina a adoptat rute de transport sigure de-a lungul coastelor statelor membre NATO, România și Bulgaria, ceea ce a facilitat rate mai mari ale exporturilor de cereale comparativ cu 2023.

La mijlocul lunii august 2022, linia frontului războiului s-a mutat spre sud, stârnind temeri internaționale privind un dezastru nuclear la centrala nucleară Zaporojie, situată de-a lungul râului Nipru. Cea mai mare centrală nucleară din Europa, instalația de la Zaporojie, a fost capturată de forțele ruse în primele etape ale războiului. Luptele din apropierea centralei au ridicat îngrijorări cu privire la posibile daune critice asupra instalației: bombardamentele asupra stației electrice a centralei au dus deja la întreruperi de energie în apropiere, inclusiv o pană de curent la nivelul întregului oraș Enerhodar.

Reprezentanții Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) au vizitat de mai multe ori centrala de la Zaporojie pentru a evalua riscul unui accident nuclear. Atacurile asupra sitului și deteriorarea infrastructurii sale continuă: în februarie 2025, AIEA a avertizat că atacurile persistente asupra rețelelor electrice din Ucraina ar putea crește riscul unui dezastru nuclear.

Contraofensiva ucraineană din septembrie 2022. Disperarea lui Putin și decretul de anexare a patru regiuni ucrainene

În septembrie 2022, forțele ucrainene au realizat avansuri puternice în nord-est și au lansat o contraofensivă revitalizată în sud. Ucraina a recucerit teritorii semnificative în regiunea Harkiv, surprinzând forțele ruse și întrerupând linii importante de aprovizionare la Lîman, înainte ca înaintarea să se stabilizeze pe o nouă linie a frontului. În sudul Ucrainei, forțele ucrainene au recucerit orașul Herson și au forțat o retragere rusă din întreg teritoriul situat la vest de râul Nipru.

Ulterior, Rusia a redistribuit forțele spre est, în Donețk, trimițând, de asemenea, zeci de mii de întăriri în zonă în așteptarea unei ofensive în februarie 2023. Mai târziu în aceeași lună, Putin a ordonat anexarea ilegală a patru teritorii ocupate: Luhansk, Donețk, Herson și Zaporojie.

În discursul său aferent, Putin a sugerat posibilitatea unei escaladări nucleare, făcând referire la utilizarea armelor nucleare de către Statele Unite împotriva Japoniei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

După un impas pe timpul iernii, Putin a anunțat în februarie 2023 planuri de a captura întregul Donbas până în martie, printr-o ofensivă intensificată. Totuși, atacul a înregistrat progrese minore și s-a transformat într-un asediu de mai multe luni asupra orașului Bahmut, un loc cu valoare strategică limitată, dar cu o importanță simbolică semnificativă. Până la sfârșitul lunii mai, Rusia a revendicat controlul asupra orașului, iar încercările ucrainene de a-l recuceri au eșuat. Statele Unite estimează că Rusia a suferit 100 de mii de victime în bătălia pentru Bahmut.

Distrugerea barajului de la Nova Kahovka. Contraofensiva eșuată a ZSU din vara anului 2023

La 6 iunie 2023, o breșă în barajul Nova Kahovka, situat la 60 de kilometri nord de Herson, pe râul Nipru, a provocat inundații severe în sud-vestul Ucrainei, afectând peste optzeci de mii de oameni care locuiau în zona riverană. Ucraina a acuzat Rusia că a aruncat în aer barajul pentru a preveni o ofensivă ucraineană în sud-est. Operatorul ucrainean al barajului a declarat că acesta a fost distrus iremediabil.

În iunie 2023, Ucraina a lansat mult-așteptata contraofensivă, încercând să străpungă liniile de apărare rusești spre est, în provincia Donețk, și spre sud, în provincia Zaporojie, care formează „coridorul terestru” către Crimeea. Forțele ucrainene au întâmpinat o rezistență puternică și au suferit pierderi grele împotriva pozițiilor defensive rusești întărite, a superiorității aeriene rusești și a câmpurilor minate. Cu toate acestea, Ucraina a obținut mici progrese pe teren și și-a intensificat atacurile asupra podurilor către Crimeea, navelor rusești și clădirilor din Moscova.

Marșul lui Prigojin spre Moscova

Pe 23 iunie 2023, Putin s-a confruntat cu o provocare internă majoră, când Evgheni Prigojin, fostul lider al grupului de mercenari Wagner, a acuzat Ministerul Apărării al Rusiei că a bombardat trupele sale și a anunțat un „marș al justiției” pentru a înlătura conducerea militară. Revolta a venit după luni de tensiuni cu Ministerul Apărării.

Forțele Wagner au ocupat rapid Rostov-pe-Don, au capturat cartierul general militar sudic al Rusiei și apoi au avansat mai mult de jumătate din distanța până la Moscova. Putin a declarat marșul drept „trădare” și a oferit amnistie soldaților care renunțau la revoltă.

Pe 24 iunie, președintele belarus Aleksandr Lukașenko a intermediat un acord pentru ca Prigojin și soldații săi Wagner să fie relocați în Belarus.

La două luni după revoltă, Prigojin a murit într-un accident de aviatic, în apropiere de Moscova. Oficialii americani cred că o explozie ordonată de Putin ar fi fost cauza prăbușirii aeronavei.

Tensiuni Zelenski Zalujnîi. Sîrskîi, numit comandant șef al ZSU

În noiembrie 2023, comandantul-șef Valerii Zalujnîi a declarat că războiul a ajuns într-un impas după eșecul contraofensivei ucrainene.

Din cauza tensiunilor strategice dintre președinte și principalul său lider militar, Zelenski l-a înlocuit pe Zalujnîi cu generalul experimentat Oleksandr Sîrskîi, pe 8 februarie 2024.

La scurt timp după numire, Sîrskîi a ordonat retragerea trupelor din Avdiivka, un oraș strategic din Donețk, unde luptele continuau de patru luni.

El a argumentat că retragerea era necesară pentru a evita încercuirea.

Această decizie, însă, a oferit Rusiei cea mai importantă victorie pe câmpul de luptă de la capturarea Bahmutului în mai 2023.

Ofensiva ucraineană în Kursk. Trupe străine, pe teritoriul Rusiei pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial

La începutul lunii august 2024, Ucraina a lansat Ofensiva de la Kursk, o incursiune surpriză în regiunea Kursk a Rusiei. Aceasta a fost prima ofensivă transfrontalieră desfășurată în principal de forțele militare ucrainene, având ca scop distragerea trupelor și resurselor rusești de pe frontul din estul Ucrainei.

Forțele ucrainene au capturat 1.250 de kilometri pătrați de teritoriu rusesc; totuși, avansul s-a oprit după ce Rusia a desfășurat peste 50.000 de soldați pentru a contracara atacul.

Rusia susține că a recucerit aproximativ jumătate din teritoriul pierdut în Kursk.

În ianuarie 2025, Ucraina a lansat o a doua incursiune, însă progresul rămâne limitat din cauza unei reacții rapide a Rusiei.

Peste 10.000 de soldați nord-coreeni s-au alăturat forțelor ruse în ambele ofensive, suferind pierderi grele și fiind în cele din urmă retrași în februarie 2025.

Atacurile ucrainene cu rachete și drone în interiorul Rusiei se intensifică

În mai 2024, Rusia a raportat că drone ucrainene au atacat civili în regiunea Belgorod, ucigând șase persoane. În noiembrie 2024, Ucraina a lansat cel mai mare atac cu drone asupra teritoriului rusesc, încercând să lovească Moscova. O lună mai târziu, dronele ucrainene au pătruns adânc în teritoriul Rusiei, ajungând până la Kazan.

Ca parte a atacurilor constante asupra infrastructurii critice rusești, dronele ucrainene continuă să vizeze rafinării de petrol, depozite și uzine de procesare a gazelor.

Între timp, forțele ruse caută să slăbească linia frontului ucrainean. În mai 2024, Rusia a lansat o ofensivă în regiunea Harkiv, care, deși a obținut câștiguri teritoriale, s-a blocat în cele din urmă.

Cu toate acestea, campaniile de toamnă și iarnă ale Rusiei au împins frontul mai adânc în estul și sud-estul Ucrainei, în special în Donețk, capturând peste 4.000 de kilometri pătrați de teritoriu ucrainean.

În ciuda îndoielilor exprimate de experți internaționali și critici, Rusia își menține încrederea în economia sa de război.

Putin amenință omenirea cu folosirea armelor nucleare. Amplasarea focoaselor în Belarus

Amenințările voalate ale lui Putin de a folosi arme nucleare pe parcursul războiului continuă să alimenteze temerile privind o escaladare.

În iunie 2023, Rusia a anunțat mutarea unor focoase nucleare tactice în Belarus, iar Belarus a confirmat recepția acestora în decembrie 2023.

În iunie 2024, ambele țări au efectuat exerciții nucleare.

În noiembrie 2024, Putin a modificat doctrina nucleară a Rusiei, declarând că Moscova va considera un atac convențional asupra unui aliat al unui stat nuclear drept motiv suficient pentru a lansa un atac nuclear.

Era Trump. Negocieri de pace în Ucraina „fără Ucraina”

Ucraina a primit un sprijin constant din partea Statelor Unite, iar statele membre NATO continuă să susțină efortul de război al Kievului.

Cu toate acestea, după alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA, mulți cred că războiul s-ar putea încheia în acest an.

Trump a promis că va pune capăt războiului imediat după preluarea mandatului și a încercat să medieze un acord de pace între Rusia și Ucraina.

Zelenski și-a exprimat îngrijorarea cu privire la negocieri de pace între SUA și Rusia, din care Ucraina ar putea fi exclusă, temându-se de o soluționare disproporționată și de lipsa unor garanții de securitate pentru viitorul țării.

În plus, Kievul rămâne îngrijorat de posibile blocaje în furnizarea de ajutor militar și umanitar din partea Statelor Unite.