Vitalie VOVC // Săptămâna în care România a devenit Republica Moldova

Și au trecut mai mult de 100 de zile de când a venit Donald Trump la putere cu promisiuni de a opri războiul. Că nu reușește e una, căci există doar un singur mijloc de a-l opri — ceea ce nu doar Trump nu o poate înțelege, la o adică. Alta e că administrația din Casa Albă nu face nimic în afară de a pune presiuni pe ucraineni — țară care se apără și nu prea are cum stopa ostilitățile. Cel puțin, de la întâlnirea de la Vatican, s-a schimbat puțin retorica marelui blond... Dar pentru moment sunt doar vorbe. Așteptăm fapte.

Printre altele, una din consecințele incapacității Occidentului de a pedepsi un agresor a deschis Cutia Pandorei: încă un război e pe cale să se încingă. Zilele trecute, India și Pakistan s-au atacat reciproc cu lovituri de rachete și angajare de aviație...

Între timp, la Moscova a avut loc un spectacol geopolitic care poate deveni istoric, și nu în sensul bun al cuvântului... Acest week-end poate clarifica multe. Nu ne rămâne decât să ne rugăm... Ce altceva putem face? Deși... chiar putem! Și nu puține. Iată-ne reveniți pe meleaguri natale.

„Iurii Ivanovici” Simion: „Sioma naș!” — acesta era sloganul postacilor putiniști din Republica Moldova după primul tur al alegerilor prezidențiale din România, la care George Simion a luat peste 40%. Nu este pentru prima dată când un candidat cu un asemenea scor la primul tur pierde în al doilea. Ultimul a fost Ponta. Dar pentru victorie e nevoie ca fiecare român să fie pătruns de sentimentul urgenței și al pericolului. E necesară o mobilizare exemplară la vot pentru Nicușor Dan și o prezență masivă, cel puțin la fel de importantă ca acea „fervoare” de care dau dovadă adepții lui Georgescu-Simion. Și nu e nevoie de fanatism, ci doar de inteligență, conștiință și... responsabilitate.

Altceva voiam să spun: acel „Sioma naș” spune totul despre interesele cui le apără Simion. Dar chiar și fără o victorie la viitoarele prezidențiale, Kremlinul a dat deja lovitura. Explic: convingerea mea profundă este că pentru Kremlin un singur lucru este inacceptabil în zona noastră geografică — re-Unirea celor două state românești. Orice altă configurație e mai mult sau mai puțin supărătoare, dar din fiecare se pot extrage beneficii și pot fi depănate varii scenarii în folosul Kremlinului. Nu și din Unire. Această Unire este o marfă într-atât de prețioasă și o situație într-atât de ireversibilă pentru ruși, încât a fost propusă ca monedă de schimb pentru întreaga Ucraină (se întâmpla prin 2015, imediat după anexarea Crimeii). Propunerea respectivă a rămas în suspans, căci în Occident nimeni nu mai operează cu asemenea concepte.

Dacă situația în Republica Moldova e mai degrabă controlabilă pentru Kremlin din acest punct de vedere (până și pietrele vă vor repeta adagiul de modă nouă de la Chișinău: „Tare bună ar fi o Unire, dar nu e posibilă astăzi și asta-i tot”, în același timp nimeni nu e capabil să spună de ce anume nu e posibilă o re-Unire), în România lucrurile se prezentau mai periculos. Populația țării era majoritar favorabilă Unirii, și doar lipsa de curaj sau obediența directă ori indirectă a politicienilor din România constituia un dig în fața „catastrofei”. Dar politicienii se mai schimbă într-un sistem democratic și nu prea poți ști ce poate aduce un scrutin sau altul, mai ales de când cu războiul din Ucraina. De aceea, imperiul a trecut la atac.

Kremlinul are resurse, tehnologii, tot ce vrei — numai nu originalitate și finețe. Ceea ce a funcționat cândva în Republica Moldova și a constituit o lovitură importantă mișcării unioniste este astăzi reprodus în România. Republica Moldova l-a avut pe Iurie Roșca. România îl are astăzi pe George Simion.

Soluția? În trei mișcări:

1. Nicușor Dan – Președinte!
2. Demantelarea rețelelor putleriste din România și epurarea serviciilor de informații care ori sunt incompetente, ori infiltrate;
3. Re-Unirea celor două state românești!